Page 15 - Binder1

În România de azi, se poate spune orice. Orice năzbîtie, orice caraghioslîc, orice trivialitate. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, nu se spune decît un singur lucru: că tot ce se întîmplă rău, la spital sau în bucătărie, la şcoală, în metrou, la piaţă, la chioşcul de ziare, la televiziune, la restaurant, pe tarlaua comunală, în puşcării, în Grecia, pe terenul de fotbal, mă rog, pretutindeni, e din vina lui Băsescu. Sau a lui Boc. În felul ăsta, nici nu mai contează cum stau, de fapt, lucrurile. Şi, oricum, nu e nimic de făcut. Sursa tuturor relelor ﬁind unanim acceptată, iar vinovaţii ﬁind dictatori, nu ne mai rămîne decît să contemplăm, furioşi, dezastrul. Singura satisfacţie de care ne mai putem bucura este că avem mereu dreptate: ştim unde-i buba! Nu mai e nevoie de analize complicate, de un cîmp de investigaţie amplu, de atenţie

distributivă. Privim realul cu un ochi ﬁx. Nu pierdem timpul cu priviri laterale. Sîntem o adunătură de victime inocente, asupra căreia premierul şi preşedintele trag din toate direcţiile.

Aﬂăm, de pildă, din ziare, că un poliţist şi-a administrat un glonţ în cap, după ce mai întîi şi-a omorît părinţii. În ultimul său SMS dădea vina pe Boc. Părinţii nu voiau să-l primească în casă cu o concubină, iar el n-avea destui bani să-şi închirieze o locuinţă. Aşa că şi-a lichidat genitorii în semn de protest. Altul s-a legat (cu trei cabluri tricolore!) de un stîlp din faţa Palatului Cotroceni, ameninţînd că se sinucide. N-avea casă şi îşi pierduse slujba. Voia să rezolve lucrurile printr-o discuţie cu preşedintele, pe care îl soma să se prezinte la picioarele stîlpului. După şase ore şi o sticlă de tărie, a renunţat. Tot în faţa Cotrocenilor şi-a dat foc şi un fost militar. S-a fript la un picior strigînd „Jos Băsescu!“. A fost stins şi dus la spital. Ancheta n-a stabilit încă motivul concret al gestului său (una din explicaţiile posibile e că ar ﬁ citit greşit ce scria pe ﬂuturaşul de pensie). Nu vreau să fac

băşcălie pe marginea unor atitudini atît de radicale şi de costisitoare. Dar nu pot să nu mă mir de simplitatea incredibilă a justiﬁcării lor. Şi vinovăţia şi soluţia sînt decise la minut, fără prea multe farafastîcuri. Nu te înţelegi cu părinţii – îi împuşti. Din cauza lui Boc. Eşti dat afară din slujbă, stai şase ore pe un stîlp şi vrei o conversaţie cu şeful statului. E simplu! E la mintea cocoşului! Ce altceva poţi face?!

De curînd, lumea românească a fost zguduită de scandalul bacalaureatului. Peste 50% dintre elevi au picat. Cineva nedus la biserică, cineva care nu pricepe realităţile politice ale zilei, ar putea trage concluzia (scandaloasă!) că elevii au fost prost pregătiţi. Dar cum să-i faci vinovaţi pe bieţii copii? Te-ai putea gîndi că nici toţi profesorii nu sînt, profesional, la înălţime, dar ei au o scuză inconturnabilă: au salarii mici, nu sînt „motivaţi“ social şi ﬁnanciar. Aşa că raţiunile acestui eşec naţional trebuie căutate în altă parte: de vină trebuie să ﬁe ministrul Educaţiei. Dar nu numai ministrul de-acum, titrează un ziar, ci toţi miniştrii Educaţiei de

după Revoluţie, începînd cu Mihai Şora! Au pus mînă de la mînă şi ne-au prostit progeniturile! Elevii picaţi în 2011, mai realişti, spun că de vină sînt înaintaşii lor de anul trecut: atît s-au lăudat, în gura mare, că au copiat, încît s-au luat măsuri: s-au instalat camere de luat vederi. Astfel încît posibilitatea de a copia a scăzut pînă spre imposibil, ca să nu mai spunem că e foarte greu să te concentrezi cînd ştii că eşti ﬁlmat! Şi candidaţii şi părinţii lor sînt indignaţi. Soluţia: Jos Funeriu! Sau, ca să n-o mai lungim: Jos Boc! Şi, în deﬁnitiv: Jos Băsescu!

E curios că există şi licee unde rata de absolvire a fost de sută la sută: de pildă Colegiul Naţional „George Coşbuc“ din Bucureşti. Straniu! Ăştia or ﬁ învăţat sub alt ministru, sub alt guvern, sau sub alt preşedinte! Ori, poate, profesorii de acolo au salarii mai mari. Dacă nu cumva elevii colegiului cu pricina sînt mai nesimţiţi şi pot scrie despre Vlad Ţepeş chiar cînd au în coastă aparate de supraveghere. Dar să nu vorbim de excepţii misterioase. Să revenim la simplitatea de fond a lucrurilor şi să strigăm ca pe vremea lui Tipătescu: „Ruşine pentru guvernul vitreg!“. Sau, ca marele Costăchel Gudurău, în nemuritoarele sale telegrame: „Facem responsabil guvern!“ („bandiţi regim bagiucurind constituţia!“).

13. Ozonul din atmosfera pământului . Cantitatea de ozon din atmosfera superioară afectează înmaremăsură atât temperatura suprafeţei cât şi cantitatea de radiaţie ce atinge suprafaţa pământului. Dacă această cantitate ar ﬁ cu puţin mai mare, atunci temperatura suprafeţei ar ﬁ prea scăzută, din cauză că ozonul ar bara o parte din căldura solară. Dacă ozonul ar ﬁ într-o cantitate puţin mai mică, atunci căldura solară şi radiaţia ultravioletă ce ar atinge suprafaţa pământului ar creşte substanţial. Excesul de căldură şi radiaţie ar duce la o moarte cancerigenă. Efectul acesta ar ﬁ prevenit apariţia vieţii la întâmplare, propusă de teoria supei prebiotice şi a genezei spontane.

Rezultă aşadar din cele spuse până aici că teoria evoluţiei este falsă! De ce cred evoluţioniştii în evoluţie? Pentru că aleg să creadă imposibilul! Deﬁniţia credinţei funcţionează şi în cazul lor. „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile cari nu se văd” (Evrei 11:1). Mesajul teoriei evoluţiei este însă fals, este o minciună. Premizele lui au fost discreditate de adevărata Ştiinţă. Calculele matematice i-au invalidat prezumţiile sau ipotezele. Biblia spune că şi dracii cred… şi se înﬁoară! (Iacov 2:19) Teoria evoluţiei este o teorie a morţii, descrisă de biologii moleculari ca ﬁind cauzată de erorile acumulate în codul genetic al vieţii de pe urma copieriiADN-ului; rezultatul este degradareametabolismului celular, care duce în ﬁnal la moarte şi putrezire.

Alternativa este credinţa în Domnul Isus Hristos, în Cel ce a spus:

„Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar ﬁ murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan 11:25-26)

Iar la Ioan 8:51 este scris că a zis:

„Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”

Cei ce cred în Dumnezeu, implicit cred şi cuvintele Scripturii, care conţine mesajul pe care ne putem baza credinţa noastră.

„Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suﬂarea CeluiAtotputernic îmi dă viaţă.” (Iov 33:4) Dacă Darwin, după ce a terminat seminarul teologic, a descoperit că strămoşii lui se

trag din nişte maimuţe, eu, din citirea Bibliei, am descoperit că sunt o făptură creată de Dumnezeu, că sunt şi pot deveni un copil al Lui, că străbunii mei se trag din spiţa neamului lui Dumnezeu. (Fapte 17:28)

Introducerea din Genesa, cap. 1 şi 2, vers. 3 inclusiv, (de fapt o introducere a întregii Biblii), atribuie totul lui Dumnezeu Cel Viu, care creează, face, Se mişcă şi vorbeşte. Nu se poate nici măcar concepe ideea de evoluţie fără o tăgăduire sau negare făţişă a revelaţiei Divine. Una trebuie să ﬁe adevărată, iar cealaltă falsă. De şapte ori, toate lucrările lui Dumnezeu au fost pronunţate ca ﬁind „bune”. Ele sunt „mari” (Ps. 111:2), sunt „mari şi minunate” (Apoc. 15:3), sunt „minuni” (Iov 37:14), sunt „desăvârşite” (Deut. 32:4).

Omul porneşte de la nimic; îşi începe viaţa în neputinţă, ignoranţă şi lipsă de experienţă. De aceea, toate lucrările lui purced pe principiul evoluţiei, care se manifestă numai în domeniul de desfăşurare a activităţii umane: de la colibă la palat, de la barcă la vapor, de la sapă şi plug la tractoare şi combine, etc. Păsările însă îşi fac cuibul şi astăzi ca la început. De îndată ce intrăm în sfera Divină, constatăm că nu există nici măcar un vestigiu sau urmă de evoluţie. De altfel, în sens darwinist sau neo-darwinist, evoluţia e un concept străin de gândirea ﬁlozoﬁcă românească sau de cadrul de referinţă al limbii române. Există progres sau dezvoltare lăuntrică, – aşa după cum există progres tehnico-ştiinţiﬁc – dar în nici un caz trecere, schimbare sau evoluţie din ceva în altceva. Pe de altă parte toate lucrările lui Dumnezeu sunt desăvârşite.

Teoria evoluţiei e doar una din multele teorii inventate de om cu menirea de a explica fenomenele lucrurilor create. Savanţii admit că explicaţiile lor nu sunt complete. Singura explicaţie deplină, completă şi suﬁcientă a începutului o poate da Cuvântul lui Dumnezeu, conţinut în inspiraţia Sﬁntelor Scripturi.

Consider că, în loc de încheiere, cel mai bun îndemn estemesajul pe care l-a rostit Moise copiilor lui Israel în Ţara Moabului, înainte de trecerea Iordanului în Ţara Promisă. Printre altele, el a zis:

„Iau, azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov” (Deut. 30:19-20).

tale dar esti ezitant in a o exprima. Motto-ul tau este: ”fi atent sa nu-i sperii pe crestini prin mentionarea prea mult a lui Christos”. Problema este ca din aceasta cauza tu nu-l mai mentionezi deloc pe Christos. Teama aceasta te face sa nu stii ce sa mai spui. Ai nevoie de un curs de comunicare…

Varianta ”D” = Comunicator priceput

Stii cum sa auzi/asculti, intelegi si comunici clar. Stii sa folosesti media intr-o maniera politicoasa. Dovedesti simtul echilibrului cand sa spui si cand nu despre credinta ta si despre Isus Christos.