Page 18 - Binder1

David a recunoscut păcatul, când a luat pe soția lui Urie, și s-a smerit coborându-se de pe tron, și a plâns cu amar, căindu-se după Psalmul 50. Dumnezeu i-a ridicat păcatul deasupra lui (cf. 2 Regi 12:13), dar l-a pedepsit prin moartea primului copil, care l-a avut cu Batșeba. Moise, care s-a îndoit la stânca din Horeb, că va ieși apă din ea pentru popor, la fel a fost pedepsit de Domnul prin a nu intra în Canaan. Justiția divină se aplică, pentru ca Adevărul și Dreptatea să strălucească ca Soarele, pentru ca să vadă creaturile lui Dumnezeu și să nu piară.

Iată, ce descoperă Dumnezeu prin câteva Scripturi, despre cele trei mari valori: Adevăr, Dreptate și Milă, zicând: „Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mântuirea Ta am spus.” (Psalmul 39:13). „Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit” (Psalmul 84:11-12). „Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul” (Psalm 118:142)

Următoarea comparație ne va lămuri despre păcatul lui David și restaurarea suﬂetului său înaintea Domnului. Regele Saul, când a păcătuit, nu s-a căit înaintea Domnului Dumnezeu, ca să ﬁe restaurat suﬂetul lui din nou, ca unul care primise și o „nouă inimă”, ca regele David, ci dimpotrivă a alergat să-l prindă și să-l omoare pe David ca să nu-i ia locul.

Victimă atacurilor diavolului poate cădea oricine, și în special cei cu chemare deosebită de la Dumnezeu au atacurile diavolului mai mari, după Scriptura care zice: „Fiţi treji, privegheaţi, potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5:8), adică chiar pe cei aleși. Saul și David erau cei aleși, iar dacă diavolul, cu târcoalele și atacurile lui, a venit la ei să-i doboare, iată, exemplu de viață de-a ﬁ salvat ﬁecare dintre oameni, când ajunge răpus de diavolul, este regele David, care s-a coborât din înălțimea tronului său de rege și s-a smerit și s-a căit, plângând cu amar păcatul săvârșit, iar Dumnezeu prin proorocul Natan i-a transmis vestea, zicând: „Domnul a ridicat păcatul tău, a zis Natan, și nu vei muri” (2 Regi 12:13). Dar totuși o pedeapsă i-a dat „moartea primului ﬁu născut din Batșeba” (cf. 2 Regi 12:14), pentru că nedreptatea și păcatul au ca urmare pedeapsa conform gravității nelegiuirii.

La fel, David a recunoscut că a greșit când a ascultat de sfaturile cuiva de lângă el să numere poporul lui Dumnezeu. Cel care a sfătuit pe David să facă numărătoarea poporului a putut ﬁ chiar diavolul, așa cum se vede în cartea 1 Paralipomenelor 21:1. Recensământul era prevăzut în legea luiMoise, dar cu condiția ca ﬁecare să plătească o „răscumpărare”, ceea ce David nu a cerut de la popor. Se poate înțelege că David a vrut doar să cunoască forțele armate pe care le are, dar și aceasta nu are sens, pentru că indiferent de puterea militară a lui Israel, biruința venea de la Domnul Dumnezeul lui Israel.

Dar David a avut înțelepciunea de a ști ce să aleagă între cele trei pedepse. Adică, de-a „cădea în mâna Domnului, căci mila Lui este mare; numai în mâinile oamenilor să nu cadă” (2 Regi 24:14). Regele David a avut o solidaritate cu poporul său, de a-și pune viața sa pentru el, caMoise.Aceasta se vede atunci cândDavid nu a cerut șapte ani de foamete în țara lui ca pedeapsă, deși s-ar ﬁ putut gândi că el ca rege tot va avea cei trebuie, iar când a văzut pe îngerul lui Dumnezeu cumseceră oamenii și cad, a zis cătreDomnul că el a păcătuit și să-l pedepsească pe el, iar Domnul s-amilostivit (cf. 2Regi 24:15-17), pentru că s-a încredințat în mâna Domnului, căci mila lui este mare.

Regele David înainte de moarte a rânduit toate. Și-a lăsat urmaș la tronul lui Israel pe ﬁul său Solomon, născut din Batșeba pe care „Domnul l-a iubit” (cf. 2 Regi 12:24-25), care după porunca lui David a fost uns rege la Ghihon de preotul Țadoc și de proorocul Natan (cf. 3 Regi 1:32-40). Ghihonul, unde Solomon a fost trimis de David să ﬁe uns rege, era un mare izvor la poalele muntelui Sion, care a fost ales de David pentru ceremonia de investitură a ﬁului său Solomon ca rege în Israel. După ce Solomon a fost uns rege, de preotul Țadoc și de proorocul Natan, a venit în scaunul de rege al tatălui său David, unde poporul a venit să-l binecuvânteze pe noul rege Solomon, în prezența tatălui său, zicând:

„Sămărească Dumnezeul tău numele lui Solomonmai mult decât numele tău, și să-i aducă tronul lui la mărire mai mare decât tronul tău” Și s-a închinat regele (David) în patul lui”. Iar regele David a zis: „Binecuvântat să ﬁe Domnul Dumnezeul lui Israel, care a făcut să ﬁe astăzi din sămânța mea un urmaș pe tronul meu și să văd cu ochii mei aceasta” (2 Regi 1:48). Aceasta a fost instalarea regelui Solomon, ales de Dumnezeul lui Israel, prin tatăl său David – o instalare spre mărirea lui Dumnezeu și binecuvântarea lui Solomon și mulțumirea suﬂetească a lui David ca tată.

Când a venit vremea morții, David a chemat pe ﬁul său Solomon și i-a lăsat

următorul Testament spiritual, zicând: „Iată, eu mă duc pe drumul pe care se duc toți pământenii; ﬁi tare și ﬁi bărbat. Săpăzești legământulDomnuluiDumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui, precum sunt scrise în legea lui Moise, pentru ca să-ți ﬁe bine cunoscut tot ce vei face, oriunde și ori încotro te vei întoarce; Și ca să-Și țină și Domnul cuvântul Său, care l-a grăit către mine ... (2 Regi 2:2-4).

Regele David a trăit șaizeci și doi de ani. Deci, el nu a fost un om bătrân când a murit, ci a fost mai degrabă un om îmbătrânit de necazurile și războaiele vieții pentru independența poporului său Israel. Urmărind ﬁrul vieții și al luptelor Regelui David, se poate vedea că el era într-o alianță cu Dumnezeu, pentru ridicarea lui Israel și conducerea lui spre cunoașterea lui Dumnezeu, transmiterea la neamuri a mesajelor adevăratului Dumnezeu pentru eliberarea de idolatrie, și mântuirea lui Israel și a tuturor neamurilor, prin venirea neamurilor de la idolatrie la Dumnezeul adevărat, care S-a arătat lui Avraam, Isaac și Iacov, după Scriptura, care ne descoperă, zicând: „Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte” (Psalmul 46:9).

Alianța regelui David cu Dumnezeu l-a condus în toată vremea să rămână un om și un rege după „inima lui Dumnezeu”, cum reiese și din Psaltirea cu cei 150 de Psalmi, pe care i-a scris aproape numai regele David, prin inspirația lui Dumnezeu. În Psalmul 50:12-13, David se roagă lui Dumnezeu, zicând: „...Duhul tău cel Sfânt nu-l lua de lamine. Dă-mi mie bucuria mântuirii tale ...” . Regele David este numit și proorocul lui Dumnezeu, pentru că Domnul Dumnezeu a vestit prin el atâtea mesaje divine, cât și venirea lui Mesia Hristos, precum și răstignirea și Învierea Lui. Menționez, încă odată, caracterul regelui David, de om după „inima lui Dumnezeu” – îl vom vedea perfect atunci când vom citi cei aproape 150 de Psalmi pe care i-a scris David, prin care Dumnezeu arată omului căile de salvare și de mântuire, și cum omul trebuie să trăiască, ca să ﬁe plăcut lui Dumnezeu. Recomand stăruitor citirea Psaltirii zilnic, pentru legătura omului cu Dumnezeu și ajutorarea în toate nevoile vieții.

Ajungând Solomon regele lui Israel, așa precum am văzut, el a adus la fel Jertfe și tămâieri lui Dumnezeu pe înălțimi la Ghibeon, pentru că nu era încă construit Templul Domnului. Solomon a slujit astfel Dumnezeului lui Israel, pentru că l-a iubit pe Domnul, purtându-se după legea tatălui său David. Pe jertfelnicul de la Ghibeon, Solomon a adus o mie de Jertfe înaintea Domnului!

Astfel, la Ghibeon, Domnul s-a arătat lui Solomon, noaptea în vis, și i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!” Și a zis Solomon: „Tu ai făcut cu robul tău David, tatăl meu, mare milă ... și i-ai dăruit ﬁu pe tronul lui ... Și acum Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr și nu știu să conduc. Și robul tău este în mijlocul poporului Tău, ... popor nesfârșit de mare, Dăruiește-i dar robului tău minte pricepută, ca să asculte și să judece pe poporul Tău și să deosebească ce este bine și ce este rău.

Și i-a plăcut Domnului că a cerut Solomon aceasta. Și a zis Dumnezeu: „Deoarece tu ai cerut aceasta și n-ai cerut viață lungă, n-ai cerut bogăție, n-ai cerut suﬂetele dușmanilor tăi, ci ai cerut Înțelepciune, ca să știi să judeci, Iată Eu voi face după cuvântul tău: Eu îți dau minte Înțeleaptă și pricepută, cum nici unul nu a fost ca tine înainte și cum nici nu se va mai ridica după tine. Ba îți voi da și ceea ce nu ai cerut: bogăție și slavă, așa încât nici unul dintre regi nu va ﬁ asemenea ție, în toate zilele tale. Și dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzești legile Mele și poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îți voi înmulți și zilele. Și s-a trezit Solomon din somn și iată, acesta a fost visul.Apoi, s-a sculat și a venit la Ierusalim și a stat înaintea jertfelnicului celui de dinaintea chivotului cu legile Domnului, care era în Sion, și a adus arderi de tot, a săvârșit jertfe de împăcare și a făcut mare ospăț, pentru toate slugile sale” (3 Regi 3:2-15).

Reﬂecție . Nu se poate trece cu vederea că pe când Solomon nici nu se gândea să vină la el Dumnezeu în vis, a avut parte de arătarea Lui în vis, și de întrebarea: „Ce vrei să-ți dau?”. Iar Solomon a cerut de la Dumnezeu să-i dea: „minte pricepută ca să asculte și să judece pe poporul Tău și să deosebească ce este bine și ce este rău” , căci „eu sunt foarte tânăr și nu știu să conduc. Și robul tău este în mijlocul poporului Tău, ... popor nesfârșit de mare”.

Pentru că Solomon a cerut „înțelepciune”, Dumnezeu i-a dat mai mult, adică i-a dat și ce nu a cerut, adică bogăție și slavă mare, precum o să vedem. Deci, omul trebuie să reﬂecteze totdeauna asupra cererilor sale în rugăciune către Dumnezeu. De aceea, rugăciunile omului nu sunt împlinite întotdeauna, pentru că nu știe ce cere, după cum a zis Mântuitorul: „Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?” (Marcu 10:38). Arătarea lui Dumnezeu în vis lui Solomon nu a fost întâmplătoare. Pentru că Solomon a avut iubire mare pentru Domnul Dumnezeu de la început, aducând atâtea jertfe, Domnul i s-a arătat în vis, ca să-l învețe și să-l pregătească, în a ﬁ un rege binecuvântat pentru poporul său.

Mara Circiu: Care crezi ca este pozitia cea mai potrivita pentrut tine si de ce?

Daniel Bobeanu: Joc atacant si pentru mine, sa ﬁu sincer, ma simt mult mai bine ca stil de joc putin in spate sau in lateral fata de varf impins. Nu am o detenta foarte buna ,nu sunt nici inalt si imi place foarte mult jocul la ﬁrul ierbii sau mingea la picior. Sunt incantat sa inscriu, pentru mine este o satisfactie deosebita si nu are importanta daca inscriu un gol sau cinci. Pentrut mine sentimentul este acelasi, joc fotbal de dragul jocului.

Mara Circiu: Ce recomanzi tinerilor care vor sa-si faca o cariera din fotbal?

Daniel Bobeanu: Tinerilor fotbalisti le recomand multa, multa munca si seriozitate. Ore multe de antrenament chiar si suplimentare. Va spun ca fotbalul nu este asa de usor cum pare cand te uiti la televizor. Nu este de ajuns doar talentul. Fara multa munca nu poti sa ajungi fotbalist. Noi, romanii am fost si suntem foarte talentati dar ne lipsesc seriozitatea si ambitia, poate suntem putin indolenti.

Mara Circiu: Multumim ptr timpul acordat si iti dorimmult success in viitor!