Page 20 - Binder1

Dumnezeu nu a încercat poporul în mod arbitrar, fără noimă. Încercarea/ispita a fost examenul pe care-l avea de dat, după care să aibe parte de bunătatea Sa: „...care te-a dus în acel pustiu mare şi grozav unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să ţâşnească apă din stânca cea mai tare şi care ţi-a dat să mănânci mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce şi să-ţi facă bine apoi” (Dt.8:15-16). Ei trebuiau să treacă examenele ce i-au fost puse înainte, ca apoi să li se facă bine. A venit şi vremea în care toţi bătrânii – cu mentalitatea lor idolatră – au pierit prin pustie; tineretul crescut în urma lor s-a supus lui Iehova întru totul, fără cârtire. Verbul NaCaH înseamnă „a încerca”, „a pune la încercare”, „a veriﬁca”. „A ispiti” se poate folosi doar prin extensie. Oricum, întâmplarea aceasta a rămas de pomină în istoria lui Israel: Dt.6:16 / Ps.81:7 / 95:8-9. Însă gravitatea problemei nu pare a ﬁ elucidată pe deplin: ei au ispitit/încercat pe Dumnezeu, sau Dumnezeu i-a ispitit/încercat pe ei. Spre sfârşitul vieţii, când s-a adresat lui Dumnezeu, Moise a înţeles lucrurile mult mai bine: „Tumim şi Urim au fost încredinţaţi bărbatului sfânt,pecare l-ai ispitit laMasaşi cu care Te-ai certat la Meriba”. Deci Dumnezeu i-a „ispitit/încercat”: a îngăduit setea (ştiind că poporul are încă în memoria lui îndulcirea apelor amare de laMara, ca şi restulminunilor făcute împotriva egiptenilor), ca la sfârşit să-Şi arate Numele Său – El Şadai (Dumnezeu

Atotputernic) – prin care S-a făcut cunoscut străbunului Avraam.

În Epistola lui Iacov (fratele Domnului), găsim în limba română, traducerea Cornilescu, cuvântul „încercare” (Iac.1:2) şi cuvântul „ispită” (Iac.1:13-14). Aceste cuvinete au fost traduse din limba greacă, nu din ebraică sau aramaică. „Poikilos” (Iac.1:2) se traduce obişnuit cu „pestriţ”, însă poate avea şi sensurile ﬁgurative de „divers” şi „multiplu”. Iată exprimarea lui Iacov, în traducere din greacă, cuvânt cu cuvânt: „Fraţii mei, socotiţi toată bucuria când cădeţi în diverse/multiple din jur”. Lipsa termenului „încercare” (pentru a ﬁ în contrast cu „ispită”), arată, oarecum, truda lui Iacov în a face diferenţa ce în limbajul vremii nu exista. În zilele noastre, după mii de ani, limbajul este mult mai bogat. Iacov, în 1:13-14, a vrut să arate că truda interioară a „încercării” ce intenţionat duce la păcat nu este provocată de Dumnezeu.

Termenul grecesc „peirasmos” se traduce „dovedire” (a binelui sau răului, prin faptă), „solicitare”, „disciplină”, sau „provocare”; de exemplu, veriﬁcarea elevului la şcoală este o „dovedire” a pregătirii sau nepregătirii lui. Prin urmare, în rugăciunea „Tatăl nostru”, prin„...şi nuneduce în ispită...” Domnul Isus nu a gândit aria noţiunii „ispită”, aşa cumnoi o înţelegemastăzi, cimai degrabă „încercare”, în aria noţiunii pe care o avem în limba română. Peste tot în Noul Testament, în traducerile moderne, termenul acceptat drept corespondent al grecescului „peirasmos” este „ispită”. După cum se poate vedea, traducerea este forţată. Când Domnul Isus voise să ilustreze păcatul din pricina ispitei, a folosit un alt vocabular: „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca să o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Mt.5:28). Acţiunea acestui om nu este întâmplătoare, ci planiﬁcată, ceea ce dovedeşte prezenţa ispitei (cum noi o înţelegem astăzi); ea s-a cuibărit întâi şi l-a împins să caute femeia cu ochii apoi o pofteşte.

se traduce „rău”, nu „cel rău”). Exprimarea aceasta înlesneşte înţelegerea că există o alternativă între a ﬁ duşi în încercare şi între a ﬁ izbăviţi de rău. În ce constă răul de care să ﬁm izbăviţi?

„În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi...” (In.16:33); „Şi chiar dacă va trebui să ﬁu turnat ca o jertfă de băutură... eu mă bucur...” (Flp.2:17); „...Oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” (Mt.5:11). Pentru oameni, necazul, prigoana, bârfa, persecuţia, şi chiar martirajul, sunt lucruri rele, de nedorit, dar Domnul a continuat: „Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Mt.5:12). Petru speciﬁcă valoarea acestor suferinţi prin prezenţa divină peste cei prigoniţi: „Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul Slavei, Duhul lui Dumnezeu se odihneşte peste voi” (1.Pt.4:14). Ca urmare, este de necrezut că Domnul Isus ar ﬁ zis „... şi nu ne duce în încercări [de felul acesta], ci ne izbăveşte de [acest] rău”, pentru care, de fapt, ne-a cerut să ne bucurăm. Încetinirea şi chiar oprirea lucrării lui Dumnezeu este opera Şarpelui amăgitor. Atunci, care este răul pentru care ne rugăm să ﬁm izbăviţi? Privind în istoria lui Israel imediat după ieşirea din Egipt, observăm că Dumnezeu a planiﬁcat încercarea/ispitirea poporului de ﬁecare dată cu scopul de a se vedea stabilitatea lui în credinţă. La ieşirea din Egipt, în loc să o ia direct spre Filistia, a hotărât să-i ducă spre Marea Roşie unde urma să facă cea mai mare minune; unul din scopurile secării Mării Roşii a fost mărirea credinţei poporului în Iehova, Dumnezeul lor. Cum au trecut Marea Roşie, i-a condus spreMara, arătându-Şi intenţia de a le încerca credinţa. ş.a.m.d. Au fost pedepsiţi cu cei 40 de ani prin pustie, când în urma încercării au dovedit necredinţă. La încheierea Legământului a fost stipulată şi condiţia lui: „Ascultaţi glasul Meu...” (Ier.7:23). Această ascultare consta în a împlini prin credinţă

ceea ce li s-a cerut. Cum Israel a fost prea plin de idolatrie, i-a fost greu să creadă că Iehova „poate”. Dumnezeu anunţă Noul Legământ în care condiţia va ﬁ împlinită de Dumnezeu, nu de om: „Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor” (Ier.31:33 / Ev.8:10). Cum anume se va face acest lucru, pe atunci a fost un secret (cf. Col.1:26), care s-a destrămat odată cu Ziua Cincizecimii: Duhul Sfânt este Cel ce lucrează şi rodeşte legile lui Dumnezeu în minţile şi inimile oamenilor.

Cererea „...şi nu ne duce în încercări, ci izbăveşte de rău” cuprinde două părţi: încercările (cu care suntem familiari din Istoria lui Israel), şi „răul” ce ne determină să-L rugăm pe Tatăl să procedeze conform Noului Legământ, adică să facă Duhul Sfânt ceea ce noi nu putem.

Iată traducerea corectă a textului din Gal.5:16: „Zic dar: umblaţi înDuhul şi nu veţi mai împlini pofta trupului.” Omul trebuie să umble în Duhul, dar apare imposibilitatea (cf. Rm.8:7), pentru că omul este tot cel vechi, ca şi israelitul de altădată. Cerând Domnului izbăvirea de rău, Îi cerem, ﬁgurativ vorbind, să ajungem la „capătul pustiului” fără apă (la Reﬁdim); practic, Îi cerem să lucreze în noi Naşterea din Nou. Odată ce omul este „o făpturănou”,când„celevechis-audus”,„toate lucrurile s-au făcut noi” (2.Co.5:17); cu alte cuvinte omul nu mai este dus în „încercare/ ispită”, ﬁindcă Duhul Sfânt locuieşte în el şi-l călăuzeşte în toate numai spre bine.

atât pentru rezidenţi, cât şi pentru vizitatori. Aproape de pădurea naţională Tonto, şi cu parcul regional Usery Mountain, oraşul oferă unul dintre cele mai pitoreşti locuri de condus: Apache Trail. Parcurile acoperă ﬁecare colţ al oraşului, sunt zeci de terenuri de joacă: softball, base-ball şi fotbal; baschet, volei şi volei pe nisip. Nu numai pentru toate vârstele - copii şi adulţi -, dar şi pentru persoane cu deﬁcienţe mintale, senzoriale sau motorii sunt oferite programe de recreaţie şi sport.

Muzeul oraşului Mesa duce imaginaţia oricui dincolo de limitele expresiei artistice şi istorice, din preistoric, până în zilele noastre. Cele 8000 de Sq Ft ale muzeului pentru copii invită familiile să vadă lumea prin ochii artiştilor.Acest concept al muzeului pentru copii formulat în anul 1978, s-a concentrat mai mult pe arta originală şi muzeul s-a deschis în 1980, iar, de atunci, familiile cu copii au experimentat arta şi continuă să se bucure de artă într-un mod în care nu au făcut-o înainte.

Muzeul de istorie naţională „Dinosaurs live!” se întinde pe aproape 80 de mii de Sq. Ft. Este cunoscut şi sub numele de Mesa Southwest Museum. Acesta readuce la viaţă originile universului prin renumita experienţă „walk through time” (parcurs al timpului, de la un capăt, la celălalt) şi expune plante, animale şi minerale, din preistorie, până în zilele noastre, existente în Arizona. Dinosaur Hall prezintă locuri preistorice şi tot felul de creaturi, impresionantă ﬁind replica în formă de robot a unui dinozaur. Copiii pot chiar să vadă cum se colecta, odinioară, nisipul de aur, sau pot intra într-o celulă de închisoare autentică.

FiestaMall a avut partede recente remodelări „cosmetice”, care includ repavări, instalarea unor intrări luminoase şi o vopsire proaspătă înmulte locuri publice. S-au sădit mai multe plante, s-au elaborat proiecte de înfrumuseţare şi renovare a Food Court, se vor deschide noi restaurante de-a lungul străzii Alma School. Investiţiile totale sunt estimate la mai mult de 700 milioane pe durata următorilor cinci ani, aceasta creând şi multe locuri de muncă.

Nu se poate trece cu vederea amﬁteatrul dinMesa, care a fost gazda multor personalităţi, de la Sting şi Sheryl Crow, la Staind şi Blink 182.Acest amﬁteatru este unul din cele mai populare locuri de desfăşurare a concertelor în aer liber şi a fost numit „Best Concert Venue” înPhoenix, 2007. Ca amplasare, este adiacent centrului de convenţii îndowntown Mesa, şi are aproape cinci mii de locuri care oferă vedere neobstrucţionată către scena din centru.

Sunt multe locuri uimitoare în Arizona, şi Mesa este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase aşezări; pitită departe de deşert, înspre munţi, este o echilibrată balanţă naturală de resurse, cu o mulţime de motive de satisfacţii. Mesa este dinamic, vibrant, şi prietenos.

Dacă noi trăimpentruHristos, trebuie să ﬁmconştienţi de responsabilitatea noastră în relaţia cu ceilalţi fraţi şi surori. Domnul Hristos ne învaţă să nu ﬁm “gata” să judecăm pe alţii; ci mai degrabă “gata” să ne judecăm pe noi înşine. Modul cum noi răspundem la această cerinţă a Domnului este în strânsă corelaţie de modul în care umblăm cu El.

Trebuie să recunoaştem un fapt cert: suntem aşa de diferiţi! Avem “bagaje” de cunoştiinţă diferită, suntem la diferite nivele de maturitate creştină. Avem diferite capacităţi de a înţelege lumea şi Cuvântul Domnului…

Dar toate aceste aşa numitele “diferenţe” vor dispare atunci când permitem Domnului Isus să ne guverneze în întregime viaţa. Dacă vom trăi după principile Lui binecuvântate, viaţa noastră va avea o altă “întorsătură”, aceea de a da respectul cuvenit fratelui tău în Hristos.

Libertatea în Hristos nu înseamnă să judecăm pe fraţii noştri, ori să ne uităm în jos la ei, ori punându-i la “pământ,” ci înseamnă a nu mai trăi pentru noi, ci pentru Dumnezeu, şi trâind pentru El, vom ştii cum să ne comportăm cu fraţii noştri u care într-o zi nădăjduim să moştenim împreună Împărăţia lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne ajute la asta.