ROMANIAN TIMES
In Memoriam
14
C4
Emil nu s-a dus. E încă aici. Acum nu vorbim de amintiri. Vorbim de el.
Doar ce a fost la mine-n România. Printre locurile pe unde am umblat a fost
și Cușma, sătucul ciudat, din județul Bistrița-Năsăud, unde a fost aruncat de
securiștii comuniști. De cămăruța aceea cu-mpletituri de zdrențe pe jos. Am
călcat cu grijă peste ele, dar m-a luat din scurt aducându-mi aminte că toate
vor rămâne jos. Atunci, în 1972, când încălecam pese următorul, pe masă
avea un caiet plin de notițe. Mi-a vorbit de marii intelectuali ai Bisericii tim-
purii; atunci am aflat că e profesor de istorie. Atunci ne-am povestit propriile
lupte cu colții securității și cu lipsa balanței din conducerea cultului.
Vorbea cu patimă, nu cetire de la multele capete mari și luminate pe care le-a
citit, cât, din propriul său format intelectual. L-am descoperit, odată, pe Tertu-
lian când la terminarea citatului a mai adăugat „Dar eu nu sunt Tertulian”.
În urma unui cutremur, de care mulți au avut parte, ne-am reîntâlnit în Statele
Unite. „Unde-i adevărul, când îl simțim în noi?!” De aceea s-a luptat intelec-
tualul din el. A semănat mereu cu convingerea prezentă că „pământul” este
totuși „bun”, că va rodi. A scris două cărți. El trăiește printre noi ca ”Om”,
„Pur” și „Simplu”.
A trăit ca Slujitor curat Celui Atot-Curat. Totul a fost normal. Legătura lui cu
El era evidentă în toate. Chiar și atunci când și-a amintit cum lucra cu bibliile
și literatura religioasă pe ascuns, să nu afle securitatea care până l-a iradiat ca
să scape de el. Dumnezeul adevărat pe care l-a slujit a împiedecat ca radiațiile
să-și facă efectul imediat. A îngăduit cancerul să vină peste el de trei ori și
l-a vindecat. De fapt i-a vorbit; să știe. Când a fost la mine, mi-a zis atât de
simplu: „Și ce dacă mă duc? Acolo-i locul nostru, la El!” S-a întors în sânul
familiei, de unde Stăpânul l-a luat acasă.
Nu știm când, dar ne vom revedea. La revedere, Emil.
Rev. Nelu Terpea
Emil Creangă
S-a dus dintre noi acasa la Acela pe care l-a iubit si pentru care a
suferit atata prigoana si batjocura.
L-am cunoscut pe Emil Creanga “Emilut”, cum il alintam noi
prietenii prin anul 1974, cand a aparut in usa Bisericii dinGradiste,
Arad.
De atunci l-am avut printre prietenii cei mai apropiati, chiar daca
in anul 1982 am luat drumul Americii, Canada pentru noi.
Niciodata nu te plictiseai in prezenta sa, numai sa ai timp sa-l
asculti, despre religie, istorie, folozofie, politica etc. Era atat de
profund si plin de umor.
Prefera o carte cu $1.0 unei haine de piele, in cuvintele lui.
Imediat dupa vindecarea sa de cancer, in jurul anilor 1995 am avut
bucuria de a-l avea cu noi la Kitchener, Canada, timp in care am
avut ocazia sa-l ascult pe Emil povestindu-mi atatea peripetii din
viata lui, despre vindecarea sa miraculoasa, trecerea granitelor
multor tari in Europa pana a ajunge in Franta, iar apoi America.
In Emil pierdem nu numai “omul pur si simplu”, dar unul din
oamenii cu o memorie uriasa, o minte sclipitoare si o modestie
fermecatoare.
Plaiurile Crisului Alb de la Gurahont sint triste azi ca nu mai vine
Emil in vacanta de la scoala sa culeaga merele Ionatane.
Tu ai plecat spre alte plaiurimultmaiminunate, unde nu-I suferinta
si durere, unde ne vom revedea curand.
Clipele pe care le tr]im =n singur]tate arat] spre locul acordat =n
via[a noastr] cunoa\terii de sine.
Bucuria de a fi o pricin] de fericire este supremul privilegiu al
omului din mine \i st] Ia baza fericirii mele.
Cump]na anilor =ndeamn] la retrospectiv], dar =nseamn] mai ales
obliga[ia de a privi =nainte.
Ascultarea =nseamn] recunoa\terea unei autorit][i, puterea de a
hot]r= de partea adev]rului \i mobilizarea for[elor vie[ii dup] un
criteriu moral.
Cuvântul este un potir care se cere umplut pentru a fi la =n]l[ime,
folosindu-ne mintea \i suflelul.
Bucuria este o nevoie a vie[ii noastre, iar triste[ea o realitate a
acesteia.
Pomul neroditor este imaginea omului tr]ind =mpotriva Domnului.
Durerea este un r]u care de obicei sfqr\e\te bine, iar pl]cerea un
zis bine care de obicei sfqr\este r]u.
Limitele noastre sunt o invita[ie din partea lui Dumnezeu pentru a
ne dep]\i, adic], spre des]vâr\ire.
Dac] Dumnezeu ne ofer] =n mod liber, este pentru ca noi s] ne
asum]m obliga[ia de a fi responsabili.
Linia de plutire nu se vede, ci se simte cu sufletul.
Nu ideile valoroase lipsesc, ci oamenii care s] le ia =n considerare
\i s] le =nf]ptuiasc].
Optimismul =I consider o rela[ie a noastr] cu fericirea prezent]
sau viitoare, ceea ce exprim] siguran[a vie[ii.
Timpul nostru =mi apare precum o cale de str]b]tut spre sufletul
nostru. Prin =ns]\i diversitatea sa, el exprim] mereu altfel
caracterul universal, egal, invariabil, infinit al sufletului, adic]
constat]m o unitate etern] \i manifestarea ei irepetabil] =n afar].
A fi matur, adic] a nu te l]sa tutelat de trecut, ci de viitor.
Adeptul este un partizan mai hot]rât al ideilor cuiva decât chiar
acela.
R]bdarea m] arat] cât de bun sunt cu tine \i pe tine cât e\ti de r]
u cu mine.
Lumea ideilor apar[ine celor care o cunosc =n urma revela[iei \i
mai pu[in =n urma specula[iei.
Logica diabolic] se recunoa\te dup] cum opereaz] cu argumente
=mpotriva adev]rului \i dup] cum reu\e\te astfel, s] compromit]
orice argumentare.
Când nimic nu mai salveaz] de la dezastru, se caut] vinova[i, nu
se afl] vinovatul.
Trecqnd prin lume s] nu uit]m c] vom trece din lume.
Nu cred c] voi fi uitat, ci l]sat s] devin un anonim.
Doar perspectiva ve\niciei te ajut] s] treci peste durerea clipei
sau momentul t]cerii.
CUGETĂRI - EMILCREANGĂ
***
Domnul sa mangaie pe Dina
si toata famila.
Cu dragoste,
Fam. Dragos,
Fibi
si Gigi