ROMANIAN TIMES
MARI ROMÂNI ÎN ISTORIA CERNĂUŢIULUI:
MIHAI EMINESCU (1850 – 1889)
CRONICĂ EMINESCIANĂ BUCOVINEANĂ
(VAURMA)
Aglaia Drogli, sora lui Mihai Eminescu,
căsătorită cu Ioan Drogli şi stabilită
cu traiul la Cernăuţi din 1870
1
Din amintirile contemporanilor lui Mihai Eminescu:
I. G. Sbiera (1836 – 1916)
, suplinitor al lui Aron Pumnul pentru limba
română şi viitorul titular al Catedrei de limbă şi literatură română de la Universitatea
din Cernăuţi).
[Scrisoare către Iosif Vulcan]
„Mult stimate domnule şi colegi
Îndată după primirea răvaşului d-voastră, am fost la sora răposatului M.
Eminescu, la doamnaAglaia Drogli şi i-am comunicat dorinţa D-voastre. Mi-a răspuns
că biografia ce i-a făcut-o I. Vulcan în numărul 2 din Familia, anul 1885, ar conţine cam
totul ce-şi aduce şi domnia sa aminte ca mai remarcabil din copilăria lui, doară atâta ar
mai adăuga că el, în vârstă de 16 ani, a compus o dramă în cinci acte pe o singură coală
de hârtie, pentru care mult ar da acuma de s-ar mai găsi undeva...
...În anul 1864 venise Fani Tardini cu trupa sa la Cernăuţi şi dădu primele
reprezentaţiuni naţionale la noi în ţară. însufleţirea ce au produs-o aceste reprezentaţiuni
asupra publicului român a fost nedescriptibilă, credeam cu toţii că a fost şi pentru noi ora
mântuirii, şi că de aici înainte vom ave şi noi a ne mişca în elementul nostru.
Asupra tinerimii înrâurirea a fost şi mai puternică, cu deosebire asupra celei
de la gimnaziu conduse de mine şi căreia îi procuram gratis intrare la represintaţiunile
teatrale. M. Eminescu, spirit deştept, şi inimă uşor impresionabilă, n-a rămas scutit de
efectele reprezentaţiunilor; asupra lui au făcut înrâurire chiar mai mare; în trupa teatrală,
în viaţa ei uşoară şi plăcută, vedea Eminescu elementul său mai convenabil de viaţă; nu
voia să se despartă de ea...”
Octombrie 1864 – martie 1865
—Mihai se află în Botoşani, lucrând ca
practicant la Tribunalul din Botoşani şi copist la Comitetul permanent al judeţului
Botoşani, slujbă la care renunţă pentru a pleca la Cernăuţi să-şi reia studiile
abandonate. Nici de data aceasta Mihai nu rămâne la studii, plecând cu aceeaşi
trupă teatrală într-un nou turneu. Încurcata sa situaţie şcolară nu putea decât să
adâncească vechiul conflict cu căminarul.
(continuare din numarul trecut)
1
Aceste imagini, precum şi marea majoritate din celelalte, incluse în acest articol şi unele date
cronologice, sunt preluate din Wikipedia, enciclopedia liberă în format electronic, respectiv din site-urile
referitoare la viaţa şi activitatea literară şi culturală a lui Mihai Eminescu.
Iosif Vulcan, redactorul revistei „Familia”
care apare la Pesta din 1865 şi în care
sunt publicate poeziile lui Eminescu
Comentariu istorico-cultural.
5 iunie 1865
— Apare la Pesta revista Familia, fondată şi condusă de Iosif
Vulcan, în care viitorul poet naţional al românilor va publica primele sale versuri.
În aceeaşi perioadă a avut grijă şi de biblioteca lui Aron Pumnul, unde se găsea
tot ceea ce era mai reprezentativ pentru cultura română de atunci.
Biblioteca lui Aron Pumnul conţinea scrieri ale mitropoliţilor Varlaam şi
Dosoftei, lucrările istorice ale lui Gh. Şincai, P. Maior, D. Fotino,A. T. Laurian, operele lui
I. Barac, Al. Beldiman, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, A. Mureşanu,
C. Bolliac, I. Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi, Al. Donici, M. Kogălniceanu, C. Stamati,
Al. Felimon, C. D. Aricescu, precum şi publicaţiile „Gazeta de Transilvania”, „Arhiva
românească”, „Magazin istoric pentru Dacia”, „România literară”, diverse calendare
şi, evident, Lepturariul rumănesc a lui Aron Pumnul. Pe lingă acest tezaur de cultură
şi literatură română se găseau şi cărţi de gramatică, istorie, filozofie, teatru, în limbile
germană şi franceză, pe care tânărul le va fi citit cu pasiune.
24 ianuarie 1866
− moare Aron Pumnul. Foarte iubit de elevii săi. Ei îi
dedică o broşură intitulată
Laecrimioarele învăţăceilor gimnasiaşti den Cernăuţi
la mormântul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul repausat într-a 12-24
ianuarie 1866,
scoasă din iniţiativa lui I. G. Sbiera şi tipărită sub supravegherea sa.
Eminescu debutează în literatură cu poezia închinată luiAron Pumnul din această
broşură, care cuprinde şapte poezii, fără titlu, cinci semnate: M. Eminoviciu (privatist), Şt.
Ştefureac (cl. VI), I. Ieremievici (cl. V), E. Franzos (cl. VII), B. Ehrlich (cl. VI).
Poeziile lui E. Franzos şi B. Ehrlich sunt în limba germană. Şt. Ştefureac va fi
coleg cu Eminescu la Viena; pe E. Franzos îl va critica mai târziu pentru modul în care
prezintă în scrierile sale poporul român.
Aron Pumnul era pentru Eminescu „geniul mare al deşteptării Bucovinei“.
Fluiditatea şi cadenţa unor versuri dau dreptul de a presupune că Eminescu nu era la
prima poezie.
Mormântul profesorului
Aron Pumnul
în cimitirul din Cernăuţi
Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!
Metalica, vibrândă a clopotelor jale
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;
Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Şi-n urmă-i ne-a lăsat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare,
Colo unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare
Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
Te plânge-n tânguire şi locul tău natal;
Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simt naţional!
Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă,
Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cânturi tânguioase,
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase,
Colo, în Eliseu!...
LA MORMÂNTUL LUI
ARON PUMNUL
Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. În medalion ar putea fi Mihai Eminescu