ROMANIAN TIMES
7
Meditatii est-etice
Cozonac din Romania, Eugenia, 5 tipuri de rahat,
Zacusca romaneasca, Branza romaneasca Feta, Cascaval
Borsec, Vinuri romanesti si bere
Vegeta, Faina canadiana,
Slanina Kelbasa si multe alte tipuri de mezeluri.
Avem propria noastra BRUTARIE si specialitatile noastre de
paine
Manager - fostul patron al Kalan International Food Market
FRUMOASA EXASPERARE
Căutarea reperelor dreptei româneşti pare mai
acută astăzi decât oricând, dar mereu ineficientă.
Societatea românească post-comunistă (marcată
definitiv, trebuie să o spunem, de ambele regimuri
totalitare, de extremă dreaptă şi de extremă stângă,
care au secătuit-o în ultimii şaptezeci de ani) se
comportă mai ales faţă de ideologiile de centru-
dreapta şi faţă de democraţie precum un organism
extremde tarat după o boală gravă, din care, deşi a
scăpat, nupoate totuşi ţâşni către vindecarea totală,
ci se zbate într-o agonie prelungită. Cu prognostic
rezervat. Metabolismul
tranziţiei
româneşti fiind
mult prea lent, dar şi imprecis ca direcţie, el nu
poate tracta trendul de funcţionare a organelor
vitale ale democraţiei.
Scriam, acum doi ani, o cronică la cartea lui
CristianPătrăşconiu
, intitulată
Reperealedreptei
româneşti
1
.
Zece interviuri realizate de autor în perioada februarie-octombrie 2010 îi aşezau
laolaltă, în acel volum – editat în condiţii grafice excelente –, pe Valeriu Stoica (prefaţa
şi punerea problemei),
Andrei Pleşu, Al. George, Virgil Nemoianu, Neagu Djuvara,
VladimirTismăneanu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu,Andrei Cornea, Horia-
Roman Patapievici, Lucian Boia
, dar şi pe
Devis Grebu
, într-o generoasă expunere de
grafică sugestivă..
Selecţia autorilor, aşa cum a fost făcută de editor, nu este nici exhaustivă, nici exclusivistă,
darpropunându-şi sădemonstrezecădreapta românească–atât devitregităde istorianoastră
recentă – este o sferă aflată în curs de precipitare, al cărei centru trebuie identificat cu
prudenţă şi al cărei sistemde referinţă trebuie definit cu nuanţări şi subtilităţi. Esenţa acestui
procesdestabilireaunui domeniudoctrinar respectabil şi aunei integrităţi convingătoare, stă
„
într-un proces de limpezire, de separare a apelor de uscat, de identificare şi de recuperare
a reperelor intelectuale, de delimitare a valorilor de nonvalori
” (
Valeriu Stoica
), dar şi în
„
reconstruirea unei culturi româneşti a convingerilor politice amplasată într-o ambianţă
politică în stare să încurajeze o angajare care nu distruge, ci sporeşte valoarea oamenilor
ce intră în politică
” (
Andrei Pleşu
). Dacă „
liberalismul, aplicat ca atare, duce la o viaţă
de riscuri (bunoară, e ştiut faptul că lumea artei, foarte liberală prin definiţie, e dominată
de o concurenţă feroce, care poate duce până la crimă)
” (
Al. George
), paradigmele care
întrunesc cele mai multe sufragii sunt preferate sub formă de „
viziuni ale dreptei moderate,
definind un proiect devenit operaţional după depăşirea perioadei postdecembriste de
vulnerabilitatedatorată„sclavilorrevoltaţi”şisuferinţeiposttotalitare
”(
VirgilNemoianu
).
În această fază, în care „
nu există nimic care să numerite să fie spus
” şi în care „
mai trebuie
să treacă două generaţii pentru a ne recâştiga ţara democrată visată
” (
Neagu Djuvara
),
deocamdată „
dreapta este cea care şi-a făcut onest examenul de conştiinţă (însă continuă
să fie foarte dezbinată),, în timp de stânga are o mare problemă în a se reinventa!,… fiind,
în acest moment, principala purtătoare a falselor valori: antiamericanism, antieuropenism,
antisemitism,anticapitalism(…), iarstângamai trebuiesă-şi rezolveşiproblemascheletelor
din dulap, care se numesc Lenin, Troţki, Stalin sau, mai devreme, Robespierre, Marx etc
.”
(
VladimirTismăneanu
). Dificultăţile unei drepte sănătoase au etiologii decelabile: „
lumea
românească n-a fost pregătită pentru liberalism, înclinând către doctrinele mixte, social-
liberale, de exemplu, dacă nu pur şi simplu social-democrate. De aici toată confuzia:
măsurile liberale au fost şi mai sunt interpretate ca punând în dificultate securitatea
socială a oamenilor, iar cele social-democrate nu reuşesc să schimbe cu nimic situaţia
economică, oferind, aşadar, o falsă protecţie
” (
Nicolae Manolescu
). Pe acest background
al postmodernităţii comunistoide din Est, când „
comunismul continuă să fie marfa
ideologică ce poate fi cel mai bine vândută ca iluzie
” iar „
propaganda politică aferentă nu
conteneşte să nege ilegitimitatea totalitarismului de extrema stângă
”(
Gabriel Liiceanu
),
se întâmplă fenomenul următor: „
discursul intelectualilor de dreapta din spaţiul public
românesc este foarte bine calibrat – practica de dreapta e, ca să zic aşamult mai palidă. În
partea cealaltă e invers – discurs al intelectualilor de stânga, în cel mai bun caz anemic, şi
practică strivitoare, copleşitoare!
”(
CristianPătrăşconiu
); cauza acestei realităţi incomode
şi lipsite de beneficii rezidă în faptul că „
în realitate, politicianul român obişnuit nu e un
ideolog, ci un oportunist (…) şi până la urmă, dacă ne uităm atent, reformele din România
– câte s-au făcut! – au fost îndeplinite sub presiunea externă (şi nu sub cea a principiilor
riguros asumate politic), în pofida declaraţiilor sforăitoare. Reactivi, nu proactivi! – iată-
ne
!”(
Andrei Cornea
). Ce ar mai fi de făcut, în aceste timpuri de complicate procese de
definire a identităţii politice? Viziunea cu adevărat structurantă, spune
Horia-Roman
1 Pătrăşconiu, Cristian,
Repere ale dreptei româneşti
, Editura Humanitas, 2010.
Patapievici
, este aceea care, după modelul riguros oferit de modernitate, operează cu toate
predeterminările:
identitatea individului, identitatea politică individuală, opţiunea politică
(…)
Dar din păcate binomul stânga – dreapta a fost serios deformat de istorie
. Un timp,
aproape tot secolul al XIX-lea, stânga şi dreapta au fost simetrice. Se detestau reciproc, dar
de pe poziţii de egalitate. Însă la un moment dat a intervenit un impuls de dezechilibrare,
care, după crahul bursei din Viena, în 1873, a permis ascensiunea deformată a stângii. La
nivel european, susţine
H.-R. P
., stânga are însă un deficit mai mare de moralitate decât
dreapta, deoarece dreapta şi-a făcut rechizitoriul pentru crimeledictaturilor care au invocat,
întemeiat ori nu, valorile dreptei, în timp ce stânga e mândră de crimele ei, refuzând să ia
act de răul cuibărit în înclinaţiile ei revoluţionare”.
Scopul lumii noastre contemporane –
când democraţia e încă formală şi mai fragilă decât înOccident – rămâne cvasinedeterminat
(există în continuare o tentaţie autoritară, totuşi), deşi există şi un orizont de aşteptare bine
definit, „
acelacasocietatearomâneascăsăajungăînacelaşipunctcasocietăţileoccidentale,
căci de asta există Europa
”(
Lucian Boia
). Cum, însă, asumarea ideilor de centru dreapta
ale interlocutorilor este onestă, niciunul dintre ei nu-şi propune să cadă în demagogie, deci
să spună în această carte în ce direcţie merge lumea în general, nici lumea românească în
particular. Noi nu avem o tradiţie suficientă de viaţă democratică, iar discuţiile libere despre
tradiţia şi şansele libertăţii eşuează mereu într-o cazuistică nesemnificativă, ce blochează
iniţiativele ideologice, intelectuale individuale, dar şi cele doctrinare.
Actualitatea acestor dezbateri şi necesitatea găsirii de repere care să normeze filosofic şi
politic direcţia dreptei şi în lumea românească reconfirmă faptul că bătălia pentru vindecarea
unei societăţi după regimurile totalitare este grea. Ne găsim exact în miezul unei situaţii
definită cândva de Tocqueville astfel : «
Trecutul nu mai luminează viitorul iar spiritul îşi
croieşte drum prin beznă
». Dar această bătălie e însoţită de trecerea unei veritabile falii
adâncite de totalitarismele din Est nu numai între stânga şi dreapta, ci şi între trecut şi viitor.
Cândva,
HannahArendt
, în cartea sa intitulată
Opt exerciţii de gândire politică
2
, atribuise
în mod magistral esenţa acestui proces dificil, tragic şi dureros parabolei lui Kafka : « El
are doi duşmani : primul îl împinge din spate, de la origini. Al doilea blochează drumul
înainte. El se luptă cu amândoi. Sigur, primul îl spirijină în lupta cu cel de al doilea pentru
că vrea să-l împingă înainte, şi, în acelaşi fel, cel de-al doilea îl sprijină în lupta cu primul,
întrucât îl împinge înapoi. Dar numai teoretic se întâmplă aşa. Pentru că acolo există nu doar
cei doi duşmani ci şi el însuşi şi cine cunoaşte cu adevărat intenţiile lui ? Aşadar, visul său
este ca, odată, într-un moment de nebăgare de seamă – iar asta ar cere o noapte mai neagră
decât orice noapte ce a existat vreodată – va părăsi dintr-un salt linia de bătaie şi, pe baza
experienţei sale în luptă, va fi avansat la poziţia de arbitru al duşmanilor săi în lupta lor unul
cu celălalt »…
Societatea românească se comportă exact ca acest personaj expus unei boli autoimune care
îşi distruge propriul organism identificându-i orice ipostază drept duşman. Iar în cazuri rare,
acolounde răsar totuşi ceva speranţefirave de homeostazie, această boală autoimună recurge
la vechea strategie a inventării duşmanului.
Frumoasă
exasperare !
Angela FURTUNĂ
Februarie 2013
2 Arendt, Hannah,
Opt exerciţii de gândire politică
, Editura Antet, Bucureşti, 1997.
Instalam sisteme electronice la preturi foarte bune.
CCTV /SURVEILANCE VIDEO CAMERA SYSTEM (covert cameras)
AFCH BURGLARALARM SYSTEMS FOR BURGAND FIRE (for your insurance)
COMMERCIAL FIRE ALARM SYSTEMS
PHONE/CABE TV/NETWORK WIRING (and service repair)
CENTRAL VACUM SYSTEMS (we sell complete systems, you can install yourself)
VIDEO AND SOUND SYSTEM
INTERCOM SYSTEMS
CALL LIGHT SYSTEMS FORRESIDENTIALCARE SYSTEMS and FOSTERHOMES
ELECTRONIC DOOR LOCK SYSTEMS
SPRINKLER MONITORING SYSTEMS
WIRELESS PENDANTA CALL SYSTEMS
GENERAL CONTRACTOR COMERCIALAND RESIDENTIAL
Specialist in RCF/Residential Care Facility; CCB # 174599
Office 503-663-5940; Fax 503-663-1275
www.DeltaFireComm.com
Call
Florin Panaite
for a free estimate: 503-663-5940/ Cell 503-998-2210
Email: deltafirecomm@yahoo.com