ROMANIAN TIMES
Cultură
15
de Andrei Pleșu
Aş fi vrut să scriu ceva nou. Dar, în ţara noastră,
unele lucruri sunt mereru noi, în sensul că au o
actualitate perpetuă. De pildă problema cîinilor
vagabonzi. Am scris despre asta acum cinci ani.
Degeaba. Cititorul va vedea că şi acum 140 de
ani problema era pe tapet. Tot degeaba. Aşa că
republic textul din 2008 (cu mici adaosuri), ca
pe un omagiu adus indemolabilei continuităţi
autohtone.
În Curierul de Iaşi, nr. 129 din 26 noiembrie 1876, Mihai Eminescu publică un text
intitulat “Ce se întîmplă din nesupravegherea cînilor”. Textul sună astfel: “D.N. Pascu,
subprefect în ţinutul Dorohoiului, primblîndu-se pe uliţeleMihăilenilor, a fost muşcat de
un cîine turbat. Idrofobia au cuprins fără scăpare organismul numitului mai sus, încît, cu
toate silinţele amicilor şi rudelor, dar mai ales cu toată lăudabila îngrijire de aproape din
partea dlui Dimitrie Moruz, prefectul de Dorohoi, au repauzat în 17 curent. Acest caz ne
reîmprospătează în minte drepturile de cari se bucură ab antiquo cînii în iubitul nostru
oraş Iaşi, cari drepturi ar trebui supuse unei filantropice reviziuni din partea locurilor
competente. Fiind odată bine stabilit că este oarecare deosebire între Iaşi şi Mihăileni,
am întreba cu multă umilinţă: oare multă vreme au să rămîie neatinse imunităţile cînilor
din oraş, cari cînd izolaţi, cînd doi cîte doi, cînd constituiţi înmici societăţi de voiagiu, se
bucură de o existenţă foarte nesupărată şi totuşi foarte supărătoare pentru conlocuitorii
lor bipezi. De aceea, pentru a evita o statistică specific ieşană a cazurilor de idrofobie,
credem că nu greşim rugînd autorităţile competente a ordona o mai strictă mînuire a
măsurilor pentru stîrpirea cîinilor de prisos”.
Textul lui Eminescu nu poate să nu ne lase visători. Carevasăzică, acum 140 de ani,
peisajul autohton pregătea deja viitorul. În ciuda diferenţelor (inevitabile ca şi cele
dintre Iaşi şi Mihăileni), oraşul românesc contemporan păstrează încă atmosfera şi
problematica vechilor oraşe. Avem tradiţii. Şi le păstrăm pios, fără să “mînuim” măsuri
pripite împotriva lor. Carol I, proaspăt ajuns în noua (şi, pe atunci, modesta) lui reşedinţă
bucureşteană, tot cîini a văzut înainte de toate: cîini şi grupuri pitoreşti de dansatori şi
dansatoare de etnie rromă (numiţi, pe atunci, cu o incorectitudine politică încă inocentă,
“ţigani”…). Aşa cum, la ţară, românul se face frate cu codrul, la oraş el se înconjoară de
cîini, pe care îi asociază cu o mitologie tandră: cînd, de pildă, vrea să evoce belşugul,
românul vorbeşte de “cîini cu covrigi în coadă”. Cînd vrea să înfiereze dezordinea unei
comunităţi, vorbeşte despre “sat fără cîini”. Cîinele are deci, preponderent, conotaţii
pozitive: te trimite cu gîndul la prietenie, la fidelitate, la bunăstare, la protecţie şi la
Brigitte Bardot. Dumnezeu însuşi a avut, cîndva, nevoie de un ordin călugăresc care să-L
reprezinte pe pămînt cu umilitatea şi rigoarea cîinilor: dominicanii, “cîinii Domnului”.
Lucrurile s-au mai schimbat, totuşi: modernitatea a adus cu sine urbanizarea, adică
transformarea satului fără cîini în oraş cu cîini. Şi chiar dacă excesul numeric al cîinilor
creează, paradoxal, aceeaşi impresie de sat fără cîini, trebuie să admitem că vechea
realitate e ridicată, acum, pe o treaptă superioară. Cîinii noştri sînt, de la 1 ianuarie 2007,
cîini europeni. Au alte “imunităţi” decît pe vremea lui Eminescu. În curînd, expresia
“cîine rău” va fi prohibită ca discriminatorie. “Viaţa de cîine” va trebui să devină o
viaţă demnă, decentă, cu drepturi ferme, ca ale tuturor vieţuitoarelor. Dar nicăieri ca în
România, cîinii nu se vor bucura de atîtea libertăţi post-revoluţionare şi nu vor beneficia
cu atîta aplomb de nobleţea unei milenare istorii: aici, la Dunăre, trăim, ab antiquo, în
mitologia lupoaicei, de sînii căreia atîrnă, lacom, strămoşii noştri, Romulus şi Remus.
După veacuri de domesticire şi decantare, lupoaica a coborît de pe steagul dacic şi de pe
soclul latin şi a devenit “căţea comunitară”. Şi pentru că Romulus şi Remus au crescut,
ea ţine, nu la sîn, ci în gură, cîte un subprefect, cîte un diplomat japonez, sau cîte un
copil nevinovat. E, aşadar, o căţea democratică şi multiculturală. Grivei, Zdreanţă şi
Bubico ies, încet-încet, din lîncezeala idilică a culturii şi a mediului domestic, pentru a
reprezenta “strada” şi a intra, uninominal, în Parlament.
E noapte. Scriu, nu fără un mic palpit istoric, aceste rînduri şi, deodată, dinspre clădirea
Guvernului (cu care mă mîndresc a fi vecin), aud lătrăturile viguroase ale cîinilor din
cartier. Sînt cîinii mei.Ai noştri. În nicio capitală a Europei unite, nu poţi face experienţa
unei comuniuni atît de intime cu trecutul şi viitorul reunite. Ascult şi aud, în întuneric,
mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Câinii şi românii
***
9/09/2013 - adevarul.ro
Vorbind despre a te simti bine, noi avem o strategie noua, strategie bazata
pe crearea unei stari de Sanatate Optima. Transformarea incepe cu primul
pas: facand alegerea de a prelua control asupra sanatatii personale pe
termen lung! Atingerea greutatii optime este doar inceputul.
In mod unic, programul nostru are trei etape:
i
Pierdere de greutate
i
Tranzitie
i
Mentinere.
Aceste etape pun fundatia si asigura suportul pe durata lunga ca sa-ti asigure
succesul in acest proces.
Esti interesat in:
i
A pierde greutate?
i
A controla Diabetul de tip B?
i
Acontrola simptomelemenopauzei?
i
A controla presiunea arteriala ridicata?
i
A controla nivelul colesterolului si problemele coronare?
Mi-ar face placere sa te ajut! Suna astazi pentru o consultatie complementara, ca
sa determinam daca programul nostru se potriveste cu nevoile si asteptarile tale.
Noi facem Sanatatea Optima o realitate!
Noi facem Sanatatea Optima o realitate!
Benjamin Eneas
Certified Health Coach
Certified Health Coach
Telefon: (503) 481-1770 ; Email: fisanatos@gmail.com
INAINTE
DUPĂ
cercetate în jur de 300 de peșteri, naturale sau săpate demâna omului; multe dintre acestea
erau goale. În circa 11 peșteri din regiuneaQumran și de laWabiMurabb’at ca și în ruinele
mănăstirii Sfântul Sava s-au găsit depozite de manuscrise de valoare, achiziționate fie de
la beduini, fie de la negustori care le cumpăraseră de la păstorii taamiri.
În total au fost descoperite manuscrise (precum monezi și alte obiecte) în jur
de 40 000 fragmente reprezentând vestigiile a aproximativ 600 de cârti, scrise pe piele
(pergament), papirus și tabletedecupru înopt limbi și dialecte, textecuprinzândoperioadă
de un mileniu (secolul al III-lea BC - secolul al VII-leaAD). Autenticitatea acestor texte
nu poate fi pusă la îndoială deoarece falsificarea lor ar fi imposibilă iar testele cu carbon 14
au confirmat vechimea lor.
Numele de
Qumran
nu figurează în Biblie și unii cercetători
sunt de părere ca aceasta este traducerea arabă a denumirii ebraice
Gomora
.
În cadrul discuțiilor legate de manuscrisele descoperite participă filologi,
paleografi, arheologi, teologi istorici, publiciști de cele mai diferite nuanțe, și pe măsura
descifrării și studierii textelor, a acumulării de material faptic
s-au conturat trei direcții:
cei care pledează în favoarea legăturii indisolubile între manuscrisele de la Qumran
și literatura Noului Testament; clericii și teologii ortodocși care văd în interpretarea
conținutului manuscriselor o subminare a tezei fundamentale a religiei creștine privind
esența divina a lui Christos si unicitatea “revelației “sale si a treia categorie; și a treia
direcție sunt adepții așa numitei orientări “liberale” sau “istorice” care se situează între
celelalte două. Informațiile furnizate de Manuscrisele de la Marea Moarta ilustrează
mediul istoric concret și atmosfera spirituală în care au luat naștere primele comunități
creștine. Ele aduc și unele date noi cum ar fi cea a “Învățătorului dreptății” care nu este
menționat în vreun alt izvor cunoscut. De asemenea aceste manuscrise pun la dispoziția
cercetătorilor izvoare autentice pentru studierea mușcărilor social politice și ideologice
din Siria și Palestina precum și despre Iudeea.
Pustia En-Ghedi
este un loc care vizitându-l înțelegi mai bine cum a putut
discutaDavid cu Saul după ce au ieșit din peșteră, fără ca ostașii să se încingă la bătaie. Eo
prăpastiemare, și de pe una dintre culmi David i-a arătat lui Saul colțul hainei împăratului
și i-a zis memorabilele cuvinte: ”
Răul de la cei răi vine…Domnul va judeca și va hotărî
între mine și tine
” (1 Samuel 24)
Am făcut baie în
MareaMoartă
, ne-ampus nămol pe noi, amplutit pe deasupra
apei. Mi-am adus aminte de Techirghiol.
Ca o concluzie, a fost o experiență unică, am învățat multe, am înțeles mai bine
Scriptura și mi-am întărit convingerea ce Venirea Domnului este foarte aproape.
”
Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheați
!” v-o spun eu pentru că de fapt a spus-o
Domnul Isus (Marcu 13:36)
de Nelu Ciorba = amerotim@yahoo.com
MASADA, QUMRAN, EN-GHEDI și MAREAMOARTĂ
(continuare din pagina 5)