ROMANIAN TIMES
MESAJE BIBLICE
18
de Preot Aurel Sas, Las Vegas
SENSUL VIE}II ESTE |N TAINA SFINTEI CRUCI
„Şi zicea (Iisus) către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie.”
(Luca 9, 23)
„Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne
mântuim, este puterea lui Dumnezeu.”
(1 Cor. 1, 18)
„M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine.
Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi
S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”
(Gal. 2, 20)
Aşa se adresa, Domnul Iisus Hristos, mulţimilor de oameni din vremea aceea, zicând:
„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare
zi şi să-Mi urmeze Mie”
(Luca 9, 23) şi tot aşa se adresează şi azi,
„Marele Dumnezeu şi
Mântuitor al nostru Hristos Iisus, Care S-a dat pe Sine pentru noi…”
(Tit 2, 13-14), către
toate popoarele lumii şi către fiecare suflet în parte, „
să se lepede de sine, să-şi ia crucea
în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie”
(Luca 9, 23), pentru a avea viaţă. Astfel, se va putea
înţelege sensul adevăratei vieţi prin Taina Sfintei Cruci.
Într-adevăr, El este singurul, Care a putut adresa o asemenea chemare omenirii,
pentru că numai Iisus Hristos, în calitate de Fiu al lui Dumnezeu şi de Fiu al Omului, prin
întrupare (Ioan 1, 14) în umanitate, a putut să zică neamului omenesc:
„…Eu (Iisus) sunt
Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”
(Ioan 14, 6). Da,
nu este o altă cale de a merge şi o altă uşă de a intra la Dumnezeu Tatăl decât prin Iisus
Hristos, Care a zis: „
Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi
va ieşi şi păşune va afla”
(Ioan 10, 9).
O altă revelaţie necesară, de care are nevoie omul şi toate popoarele lumii, ca să
urmeze pe cineva în viaţă este lumina, despre care Iisus zice:
„… Eu sunt Lumina lumii;
cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”
(Ioan 8, 12).
Ce deplină şi fericită descoperire în această Scriptură, pentru că zicând Domnul: „…
cel
ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”
, nimic nu este mai
bun în viaţa omului decât să ştie căAcela pe care-L urmează nu îl va duce în întuneric, ci
în
„lumina vieţii”
. Iar Iisus Hristos nu este orice fel de lumină, El este Lumina divină. El
este Logosul, Cuvântul lui Dumnezeu
„… Care luminează pe tot omul, ce vine în lume”
(Ioan 1, 9).
Domnul Iisus este şi Singurul numedat deDumnezeu subcer, înCare estemântuire,
după Scriptura ce descoperă, zicând: „
Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este
sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi”
(Fapte 4,
12), ci
„…în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe
Care Dumnezeu L-a înviat din morţi…”
(Fapte 4, 10).
Hristos Domnul, în urma întrupării Sale în umanitate, ne-a încorporat sau ne-a
îmbrăcat pe toţi în Sine, în Taina Sf. Botez, după descoperirea Scripturii ce zice:
„Căci,
câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat”
(Gal. 3, 27) născându-ne spiritual,
a doua oară,
„… de Sus…”
,
„… din apă şi din Duh…”
(Ioan 3, 3-5), ajungând astfel
imediat să trăim în revelaţia următoarei Scripturi:
„În El (Hristos) trăim și ne mişcăm şi
suntem…, căci ai Lui neam şi suntem”
(Fapte 17, 28).
În harul primit de fiecare în Taina Sf. Botez am dobândit împlinirea altei Scripturi
ce descoperă, zicând:
„Sau nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos?”
(1
Cor. 6, 15).
„Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe
care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ!
Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dummezeu”
(1 Cor. 6, 19-20).
Aflând, prin aceste câteva Scripturi revelatoare, cine este Domnul Iisus Hristos şi
că în El trăim, în El ne mişcăm şi în El suntem (Fapte 17, 28), fiecare dintre noi trebuie
„
să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi”
pentru a ne salva viaţa şi să-I urmeze
îndemnul:
„Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care
duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care
duce la viaţă şi puţini sunt care o află”
(Matei 7, 13-14). Poarta îngustă şi
„calea care
duce la viaţă şi puţini sunt care o află”
este Însuşi Mântuitorul Hristos, Care a luat Cel
dintâi crucea, pe care a dus-o, ea fiind Crucea mântuirii neamului omenesc.
Crucea lui Hristos
ÎnCrucea lui Iisus erameu, stimate cititorule, şi tu, el, ea, ei, ele din toate generaţiile
omenirii până azi şi până la ADoua Lui Venire pe norii cerului (Matei 24, 30-31), ca să
„judece viii şi morţii”
(2 Tim. 4, 1)
Crucea luată de Domnul nostru Iisus Hristos a fost crucea suferinţei în care căzuse
neamul omenesc, în urma neascultării de Dumnezeu a părinţilor Adam şi Eva. Domnul
Dumnezeu, Care L-a făcut pe om, după chipul şi asemănarea Lui, pentru o viaţă fericită în
comuniune cu El, aşezându-l în grădina Edenului, i-a spus să numănânce din pomul oprit,
căci în ziua în care va mânca va muri. Dar Eva şi Adam au ascultat de ispita diavolului,
când acesta le-a zis că pot mânca şi nu vor muri, dar că o să li se deschidă ochii şi vor fi
ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul (Facere 3, 1-7). Odată cu încălcarea poruncii au
căzut şi au murit spiritual (Facere 2, 16-17), îndepărtându-se de Dumnezeu, iar moartea
spirituală s-a transmis la toţi oamenii, prin aceea că toţi au păcătuit (Rom. 5, 12). Astfel,
depărtarea omului de Dumnezeu a adus Potopul, în vremea lui Noe (Facere, Cap. 6 şi 7).
Această transmitere a morţii sufleteşti a fost însoţită de suferinţa omului, din generaţie în
generaţie.
Pentru salvarea omenirii din suferinţa morţii în păcat trebuia un Izbăvitor, Care să
vină şi să ia crucea suferinţei şi a mântuirii neamului omenesc, din robia păcatului, sub
stăpânirea diavolului. Acest Izbăvitor sau Mântuitor era Acela pe Care Dumnezeu L-a
vestit Evei şi lui Adam (Facere 3, 15) când au căzut. Dumnezeu a ţinut trează făgăduinţa
Unui Mântuitor în toate generaţiile, prin proorocii Vechiului Testament, precum căAcesta
va veni la
„plinirea vremii”
(Gal. 4, 4). Răbdarea aşteptării Izbăvitorului făgăduit a fost
de secole, pentru că
„plinirea vremii”
a constat în a vedea omul că nu se poate mântui
singur prin puterile sale şi că are nevoie de Mântuitorul făgăduit de Dumnezeu la căderea
lui Adam şi Eva, părinţii neamului omenesc.
Mesia, Cel Făgăduit, ca Unicul Mântuitor, S-a anunţat odată cu vestea dată de
Dumnezeu Fecioarei Maria, prin îngerul Gavriil, că va avea în „
pântece de la Duhul
Sfânt”
(Matei 1, 18) şi
„… vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare
şi Fiul Celui Preaînalt se va chema…”
(Luca 1, 31-32). În altă Scriptură, Dumnezeu
descoperă omenirii, prin îngerului Său trimis în vis lui Iosif (logodnicul Mariei), Cine va
fi acest Prunc, zicând: „
Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis,
grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit
într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci
El va mântui poporul Său de păcatele lor”
(Matei 1, 20-21). Că Iisus este Mântuitorul
făgăduit revelează cuvintele Scripturii, ce zice: „…
Iisus, căci El va mântui poporul Său
de păcatele lor”
. Ni se descoperă cu prisosinţă că Iisus Hristos este Mântuitorul lumii,
Cel Făgăduit de Dumnezeu la căderea luiAdam şi Eva (Facere 3, 15), că va veni şi „…
va
mântui poporul Său de păcatele lor”
(Matei 1, 21).
Crucea în viaţa lui Iisus o vedem încă de la Naşterea Sa în ieslea din Betleemul
Iudeii (Matei 2, 1; Luca 2, 1-20). El, Care avea să fie Mântuitorul lumii (Ioan 4, 42; 2
Petru 2, 20) şi
„Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”
(1 Tim. 6, 15), S-a născut
într-o iesle. La fuga în Egipt a Fecioarei Maria cu Pruncul Iisus, în ocrotirea dreptului
Iosif (Matei 2, 12-15), pentru salvarea vieţii Lui din faţa lui Irod, ce căuta să ia viaţa
Pruncului (Matei 2, 16), observăm povara unei Cruci grele. Crucea în viaţa lui Iisus se
vede şi la întoarcerea din Egipt, când a trebuit să se aşeze în Nazaretul Galileei, căci în
Iudeea domneaArhelau, fiul lui Irod (Matei 2, 20-23), ce ucisese toţi pruncii din Betleem
şi în toate hotarele lui,
„… de doi ani şi mai jos…”
(Matei 2, 16).
Crucea Mamei lui Iisus, a Fecioarei Maria, în păzirea Fiului Celui Preaînalt –
Dumnezeu – şi a Fiului ei Iisus, cu un destin mare de mântuire a neamului omenesc,
se poate vedea citind Sf. Evanghelii (Matei 2, 1-19) şi viaţa Maicii Domnului. Ne dăm
seama ce a fost în sufletul Mariei, ca tânără Fecioară, când dreptul Simeon i-a proorocit în
templu că
„va trece sabie prin inima ei!”
(Luca 2, 35). La fel, observăm la dreptul Iosif,
om înaintat în vârstă, crucea vieţii sale, alături de crucea Mariei şi a Copilului Iisus. La
început, de a fi căutat un loc unde Maria să-L nască pe Iisus, dar de a nu fi găsit decât un
grajd, apoi de a fi fugit la scurtă vreme cu El în Egipt, să-I salveze viaţa din faţa lui Irod,
ce căuta
„Pruncul să-L ucidă!”
(Matei 1, 20-25; 2, 13; 2, 19-23).
Smerenia în care
„Copilul Iisus creştea şi Se întărea cu Duhul, umplându-Se de
înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui”
(Luca 2, 40-52) uimea pe toţi care-L
vedeau. Şi-a dus Crucea până la
„treizeci de ani”
(Luca 3, 21-23), când S-a botezat de
către Ioan în Iordan, lucrând până atunci la atelierul de tâmplărie al lui Iosif, ca să-şi
câştige existenţa, deşi era Fiul lui Dumnezeu întrupat (Ioan 1, 14). Este ceva ce numai
iubirea lui Dumnezeu putea face:
„Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său
Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”
(Ioan 3, 16), pentru scopul înalt al mântuirii lumii.
Cozonac din Romania, Eugenia, 5 tipuri de rahat,
Zacusca romaneasca, Branza romaneasca Feta, Cascaval
Borsec, Vinuri romanesti si bere
Vegeta, Faina canadiana,
Slanina Kelbasa si multe alte tipuri de mezeluri.
Avem propria noastra BRUTARIE si specialitatile noastre de
paine
Manager - fostul patron al Kalan International Food Market
VA URMA