7
M}RUL DE CEART}
Escatolo
g
ie
5
ROMANIAN TIMES
În vizita făcută în Israel în iunie 2013 am avut ocazia
să vizitez pentru vreo 4 ore Institutul Templului. Este
în cartierul evreiesc al orașului vechi și aici
se vorbește
foarte deschis despre al Treilea Templu
. La intrarea
în Institut am făcut poze în fața Menorei cu șapte brațe,
200 lbs de aur masiv, protejată într-o cupolă transparentă
special destinată acestui scop. Acest obiect este unul din
obiectele
pregătite pentru a fi instalate în noul Templu.
Menora este așezată cu brațele spre Zidul Plângerii.
Ghidul ne spunea că
nu există bariere legale de
reconstruire a Templului
. Impedimentul este de ordin
politic. Unul din rolurile Institutului este de a promova tot
mai mulți politicieni
care
să susțină procesul de reconstruire
. Institutul pledează tot mai
mult pe dispariția Cupolei Stâncii și construirea pe acel loc al Templului.
Organizația Institutul Templului a formulat un program de studiu al Templului
și a vaselor din Templu. Având cel puțin 20 de oameni angajați permanent, care studiază
legea Templului. Produsele rezultate sunt prezentate publicului în exponate din plexiglas, la
sediul Institutului.
Trâmbițe de argint
gata să fie folosite de către preoți,
o liră din lemn
stă agățată lângă două
vase semnificative
, cu mânere lungi - unul pentru colectarea de
sânge de la oferte de mici sacrificii și un altul pentru sacrificii mari.
Într-o altă cameră, manechine cu barbă poartă
veșminte pentru preoți și pentru
Marele Preot.
Un costum de mare preot, cu țesături de azur, fir de aur și un pieptar cu 12
pietre prețioase, a luat 11 de ani de cercetare și executare ajungând în final la 150.000 dolari
gata pentru a fi folosit în Templu. Alături de el se află
un echipament de spălat cu 12
robinete cu comandă electronică
, tehnologie, care va fi permisă în al treilea Templu.
Într-o cameră special amenajată ni s-a prezentat un
model al chivotului.
Ghidul ne-a
spus că, într-adevăr sub Cupola Stâncii s-a găsit
Chivotul Legământului
, care deși nu a
fost prezent în cel de-a doilea Templu
va fi scos la suprafață atunci când va fi nevoie să
fie instalat în noul Templu.
Cercetătorul Ron Wyatt, fondatorul organizațiilor Wyatt Archaeological Research
WAR și Wyatt Archaeological Museum, a susținut mult timp că are motive temeinice să
afirme că locul Chivotului este sub punctul unde a fost crucificat Domnul Isus și că picături
de sânge au pătruns prin crăpăturile existente până pe Chivot. Ron a murit în 1999 ducând
cu el o grămadă de afirmații neelucidate încă.
Ghidul de la InstitutulTemplului ne-aspuscăaugăsitChivotul însăpăturilearheologice
făcute sub Cupola Stâncii.
Vaca roșie
se află în Texas gata oricând a fir expediată în Israel.
Ghidul a declarat, că
Institutul Templului crede că în următorii 4 – 5 ani al treilea
Templu va fi construit
.
Pentrumult timp, terenul de peMuntele Templului a fost folosit de musulmani, pentru
tot felul de activități nereligioase, festivaluri, picnicuri, demonstrații publice. Când am fost
acolo copii demusulmani jucau fotbal.
La presiunea politicienilor conectați cu Institutul
Templului, la începutul lunii septembrie 2013, a intrat în vigoare o lege israeliană
de vreo doi ani de zile, care interzice orice activitate pe Munte, care nu are caracter
religios.
BETLEEM, IERIHON și BETANIA
Într-una din zile, am luat un taxi arab și ne-am dus la Betleem, Ierihon și Betania.
Spre Betleem cu taximetristul arab, am trecut prin zona de graniță/vamă ca pe autostradă,
fără nici o încetinire.
La
Betleem
am vizitat Biserica Nativității, care marchează
locul Nașterii
Mântuitorului.
Biserica Nativității este lângă o peșteră care conține
o stea și o iesle
, ca
simbol al nașterii.Am fost neplăcut surprins să văd că turiștii mergeau și sărutau steaua, care
nu avea nimic de-a face cu Steaua din Betleem, și nici măcar nu se opreau la iesle. Acolo,
pe unul din holurile bisericii, sunt treptele de coborâre în peștera care adăpostește
capela lui
Iernomius locul unde el a tradus Vechiul și Noul Testament în limba latină
.
De la Betleem spre Ierihon am trecut pe lângă Câmpia Păstorilor.
Ne-am oprit la
Ierihon, cea mai veche cetate înconjurată de ziduri cunoscută
pe pământ și orașul cel mai jos din lume, 2000 metri sub nivelul mării.
Am urcat,
cu telefericul până la
Mânăstirea Ademenirii (Ispitirii) locul unde se presupune că a
fost ispitit Domnul Isus, după postul de 40 de zile.
Mânăstirea este impresionantă fiind
săpată în stâncă.
La întoarcere din Ierihon am trecut prin
Betania,
loc de atracție al turiștilor
presupunând că aici este casa Mariei, Marta și al lui Lazăr, cât și mormântul lui Lazăr.
Casa și mormântul sunt ca la o aruncătură de piatră, și ne spunea un preot de-acolo că cele
două locuri sunt presupuse, și de fapt e loc de atracție turistică. Într-adevăr, Scriptura spune
că mormântul lui Lazăr era afară din sat și nu lângă casa Mariei și Martei. La întoarcere
din Palestina, în Ierusalim, orașul vechi, ne-am oprit pe Muntele Sionului unde am vizitat
Camera de Sus, mormântului lui David și Saul. Camera de Sus e impunătoare. Aici se
spune că a avut loc ultima Cină a Domnului Isus cu ucenicii și tot aici s-a Pogorât Duhul
Sfânt la Rusalii.
MASADA,QUMRAN,EN-GHEDIșiMAREAMOARTĂ
O zi am destinat-o vizitării părții de sud est a Israelului. Am plecat spre localitatea
Arad (uneori era greu cu gps-ul și puneam localități ușor de găsit). Localitatea Arad, avea
aceiași denumire în toate limbile și era la sud de Masada. Desigur că noi ne-am oprit la
Masada.
Masada este locul unde s-a dat ultima bătălie a romanilor în cucerirea evreilor.
Sus, pemunte, cade altfel, toate cetățile sunt pemunte, sunt rămășițele castelului de reședință
a lui Irod. Au fost mai multe grupuri și ne-am apropiat de unele din ele aflând lucruri
interesante.
Locurile cele mai sigure, unde se discutau secrete, strategii, planuri erau
în jacuzzi
. Acolo nu putea auzi nimeni ce se plănuiește decât cei ce erau acolo. Cetatea lui
Irod avea depozite mari de alimente pentru zece ani. În căldura mare din pustie s
oluția cea
mai bună de a păstra carnea și perisabilele era mierea.
Da, mierea din fructe și albine.
Aici am primit un răspuns la întrebări de ani de zile. De ce Domnul i-a spus poporului la
plecarea din Egipt că vor merge într-o
țară unde curge lapte și miere
. Am umblat prin
LAINSTITUTULTEMPLULUI
Israel și până aici nu am înțeles necesitatea laptelui și a merei. Israeliții aveau animale,
care în Israel cel puțin în perioada de iarnă, au pășuni bogate. Nutrețurile se pot păstra
foarte ușor peste vară și vacile, oile și caprele aveau toate șansele
să dea lapte din
belșug
. Când tăiau animale pentru hrană
era nevoie de a păstra carnea și aceasta se
păstra acoperindu-o cu miere.
Se spune că era miere din belșug, miere de albine, și
din fructe. Având lapte și miere viața israeliților era o viață ușoară.
Descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă i-a încurajat pe arheologi să
restaureze cetatea
Qumran
. Din 1947 arheologii au descoperit pergamente ale
tuturor
cărțilorVechiului Testament exceptând cartea Estera.
În interiorul muzeului se află
o replică a faimosului ”pergament al lui Isaia”. Este un lucru fantastic
să se confirme
pentru oricine autenticitatea scrierii Scripturii.
Acum 50 de ani în câteva peșteri din desertul Iudeii nu departe de țărmul
de nord-vest al Mării Moarte au fost descoperite întâmplător, străvechi manuscrise
religioase, texte în parte cu caracter canonic dar și apocrife, cunoscute astăzi sub
denumirea de
Manuscrisele de la Marea Moartă.
Această descoperire a fost
considerată cea mai importantă de acest fel, de la descoperirea din 1844 și din 1859 a
tezaurului de manuscrise aflate în mânăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai.
Descoperirea primelor manuscrise în deșertul Iudeii o consider mulți o
întâmplare. Beduinii, care se găsesc și azi trăind aceiași viață corturară, din deșertul
Iudeii pășteau caprele și oile în regiunea Wadi Qumran. În 1947
trei păstori beduini
,
căutând o capră rătăcită de restul turmei,
au descoperit opt borcane de lut într-o
peșteră
. Primul borcan conținea trei suluri: cartea lui Isaia completă.
Tinerii beduini,
inițial a vrut să-și facă sandale de piele
, dar apoi s-au răzgândit și au vândut sulurile,
trecând de la un proprietar la altul, devenind obiecte de tranzacție comercială sau
lăsate în așteptare pentru descifrare sau comercializare. Câțiva păstori din tribul
taamnirilor veniți la Bethleem pentru a-și vinde produsele și a-și cumpăra mărfurile
necesare au oferit spre vânzare, unui anticar, câteva manuscrise pe pergament, pentru
o sumă modestă. Acesta a refuzat și atunci beduinii s-au adresat unui negustor care
avea și un atelier de cizmărie. Acest negustor, Halila Iskander, cunoscut si sub numele
de Kando, fiind membru al comunității siro-creștine a realizat că se afla în fața unor
manuscrise vechi și îl înștiințează pe mitropolitul bisericii, Mar Atanasie, care era și
starețul mănăstirii Sfântul Marcu. Acesta nu cunoștea limba manuscriselor dar și-a dat
seama că
sunt foarte valoroase pentru că ele proveneau din regiunea Qumran,
regiune nelocuită de secole, fapt ce oferea garanția vechimii lor
. Starețul a vrut să
ia legătura cu beduinii, dar taamirii plecaseră. Un timp nu s-a mai auzit nimic despre
aceste manuscrise, dar Kando, negustorul a cărui prăvălie era căutată de beduini, a
fost înștiințat să-i anunțe pe păstori că starețul era interesat de cumpărarea bucăților
de piele. Astfel s-a reușit cumpărarea unora dintre aceste manuscrise, unele de către
starețul Atanasie iar altele, mai puține de către profesorul Sukenik de la Universitatea
din Ierusalim, în total șapte suluri.
Două dintre suluri cuprindeau fragmente ale aceluiași manuscris, așa-numitul
Statut al comunității iar printre celelalte se afla textul complet al Cărții prorocului Isaia.
De pe un sul prost conservat oamenii de știință au descifrat numele Lamateh si l-au
intitulat Apocalipsul lui Lamateh, ca mai apoi după ce a fost desfășurat și restaurat
să primească numele de Apocriful Genezei căci conținea
povestea înflorită a Cărții
Facerii din Biblie.
În anii care au urmat de la descoperirea primelor manuscrise au fost
(continuare in pagina 15)