6 / 24
CULTUR}
6
ROMANIAN TIMES
Pasiunea Autodisciplinei
Slavomir Alm]jan
(continuare din numărul trecut)
Iubite cititor, vreu să înțelegi că ceea ce scriu aici nu
este un exercițiu intelectual ci o revelatie. Atitudinea ta față
de o situație depinde de modul in care definești sau accepți
definirea situației respective. Trebuie să recunoști că starea
haotică a societății de azi, depravarea până la absurd a omului
“post modern”a pornit de la redefinirea lucrurilor de către valeții puterilor întunericului.
Redefinirea lucrurilor a avut ca scop răsturnarea ordinii firești a lucrurilor până acolo că
astăzi nefirescul este văzut ca normal iar normalul ca o aberație. Au fost create “științe”
care să servească acestui scop. Avemazi, ca urmare, omasă nebuloasă de “descoperiri”care
nu sunt altceva decât străvechile tertipuri de ascundere a adevărului. Pavel vorbea din
Dumnezeu când îi scria lui Timotei: “ferește-te de îmotrivirile științei pe nedrept numite
astfel!” Dumnezeu știa de acum 2000 de ani că asemenea “științe” vor fi fabricate
tocmai cu scopul de a nimicii adevărul. Care este răspunsul lui Dumnezeu la o astfel de
intenție
? “Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri
a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înădușe adevărul
lui Dumnezeu în nelegiuirea lor.”(
ROM. 1:18) Așa zisele combateri ale “îngustimii
intelectuale” ale celor ce cred în Dumnezeu nu sunt doar niște “căutări” ale adevărului ci
niște, cu viclenie pregătite și premeditate “necinstiri” la adresa Creatorului nostru. Teoria
Evoluției a fost ridicată la rang de știință ca să scuze comportamentul animalic al omului
cauzat de nelegiuire. Mintea umană a fost atât de sălbatic bombardată de această minciună
încât aberația evoluționismului a devenit ceva “evident” pentru omul de rând. Și iată că
Dumnezeu a fost eliminat din gândirea umană. “Științele” au redefinit stări de perversiune
și le-au numit “orientări”. Conceptul de familie a fost reevaluat și s-a “largit prin adăugarea
de noi “modele” ale acesteia. Știți bine despre ce vorbesc… Este atât de diabolică această
mișcare încât, iubite cititor, ține-te bine de adevărul lui Dumnezeu și de “definițiile “ date de
El cu privire la ce este bine și ce este râu, la ceea ce este adevăr și ce esteminciună. Adevărul
Lui este clar și răspicat, plătit și sfințit cu sângele nevinovat al Mielului lui Dumnezeu.
Și fiindcă vorbeam despre “libertate” sau slobozenie, haideți să vedem ce zice
RobiaAscunsă
Cuvântul despre asta:
“ Pe când vorbea Isus astfel, mulți au crezut în El și a zis iudeilor
cari crezuseră în El: Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei:
veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi.”
(Ioan 8:30-32).
Acum dar nu vorbim despre un fel de slobozenie, despre o categorie a
slobozeniei, ci noi vorbim despre
slobozenia
, depre singura stare care poate fi numită
întru totul slobozenie. Este vorba despre o descătușare totală în vederea trăirii din
belșug, în vederea bucuriei care întrece orice închipuire. Haideți deci să vedem cum de
sântem liberi prin cunoașterea adevărului și în ce constă deci libertatea mea și a ta ca
urmare.
Cunoașterea, după cum am spus mai sus, este crearea unui raport, a unei
relații a interiorului nostru cu exteriorul. Acest raport sau relație imlică o schimbare
lăuntrică, o definire a persoanei implicate în process. Sunt două moduri de cunoaștere
pe care gânditorii veacului acestuia le-au pus înaintea noastră: cunoașterea paradisiacă
și cunoașterea luciferică. Cunoașterea paradisiacă este cunoașterea prin relație și atinge
deplinătateaei în iubire. Cunoașterea luciferică implicădisecția saudistrugerea. Cealaltă
formă a cunoașterii este prin contemplare și aceasta duce la stabilirea unui raport între
subiect și obiect. Iubirea este cea mai adâncă formă a acestei cunoașteri iar raportul
stabilit este indentificare… Isus Christos ne-a iubit pe deplin și S-a identificat cu starea
noastră umană, și a creat un raport cu ramificații eterne. Același lucru se întâmplă și
cu noi, de cealaltă parte a ecuației. Deci prin identificare noi devenim din Dumnezeu
și primim atributele Lui prin înfiere. Prin cunoașterea adevărului noi devenim curați
(vezi Ioan 15). Schimbarea noastră se produce începând cu însuși miezul ființei noastre,
cu inima. Aceasta duce la transpunerea atributelor, a caracterului lui Isus Christos în
ființele noastre, și prima mare libertate câștigată este eliberarea de propriul nostru eu.
Prin lucrarea Duhului în noi, noi ne eliberăm de deșertăciunea gândurilor noastre și
primim gândul lui Christos (vezi 1 Cor. 2:16). Devenim prin această cunoaștere născuți
din nou, deci liberi de păcat. Prin lucrarea la care suntem chemați noi devenim liberi
de limitele puterilor noastre, adoptând puterea nelimitată a lui Dumnezeu prin armătura
pe care suntem chemați s-o purtăm (vezi Efeseni 6). Devenim pe această cale liberi de
pedeapsa pe care o merităm, de blestemul adamic, de limitele vârstei, ale timpului, ale
celor trei dimensiuni, ale poftelor, și în ultima instanță liberi de moarte.
Iubite cititor, acum că ai citit toate acestea, privește înlăuntrul tău și vezi
cât de grele sunt lanțurile robiei tale. Nu contează cât de grele sunt, cunoașterea
adevărului le va rupe. Cuvântul Lui este adevărul, legea Lui este adevărul, și El însuși
esteAdevărul. Libertatea ta este doar la o bătaie de inimă departe. Alegerea este a ta.
Vrei lanțurile în schimbul slobozeniei? Vrei pedeapsa eternă? Nici una nici alta nu au
fost rânduite de Domnul pentru tine. Tu ți le alegi singur prin neascultare. Libertatea
este în El și numai în El!
***
Exprimarea din titlu pare paradoxala, usor antagonica.
Pasiunea pare ceva ce predispune spre liberate, disciplina
presupune strictete, inregimentare. Totul a plecat de la
o intrebare simpla: Oare de ce-s oamenii asa tristi intr-
un veac al divertismentului? De ce se simt oamenii asa
rau intr-un veac in care mai toate dorintele lor se pot
implini?
In jurul nostrum pasiunile sunt rasfirate generos si
actioneaza pe baza de momeala. Ma vor lasa mereu
flamand pana cand nu-mi voi gasi satietatea inmodalitatea
pe care Dumnezeu, Randuitorul Universului si omului,
a pregatit-o. Pasiunile au o forta de atractie care solicita
mereu un punct de ardere. Si dupa ce s-a consumat,
stimulii sunt desteptati si cer alt punct de ardere, poate chiar o intensitate mai mare. Ne
mintim ca vorbim de rau sau barfim pe cineva doar o data... asa in trecere. Ne pacalim ca
vom privi imagini pornografice doar asa in treacat, sa vadem cum este si totul continua
apoi cu o preciune si mai mare.
Compensarea unui climat puternic emotiv-pasional vine prin introducerea si sustinerea in
setul devalori zilnicea ideii dedisciplinacuaccentual particular, autodisciplina. Disciplina
este un cuvant neiubit astazi (in familie, biserica, societate) ce sugereaza absenta starii/
senzatiei de libertate. Cunoscutul Stephen Covey scria, “…cei nedisciplinati sunt scalvii
pasiunilor, apetitului si unei stari de spirit conforme cu ideea ceea ce-mi place e ceea ce-
mi foloseste...”
Din aceasta inlantuire putem usor sa ne dam seama ca cei ce nu iau in considerare
auto-disciplina devin realtiv usor privati de libertatea ce si-o doresc prin acceptarea si
perpetuarea unor automatisme paguboase pentru timpul si viata lor. Pentru ca a face ceea
ce place in detrimentul a ceea ce trebuie, duce spre faliment.
De fapt autodisciplinarea include abilitatea de a trece la actiune indiferent de stare ta
emotionala. Implica actiunea bazata pe ceea ce gandesti si nu pe ceea ce simti.
Ascultam recent o emisiune despre cat de mult cauzeaza atentiei/concentrarii conectarea
la Facebook. In timpurile acestea autodisciplina este intr-un permanent pericol, sub
un strivitor asalt in care amuzamentul si disctractia online, promovata prin reletele de
socializare navalesc in saptiul privat secatuindu-l de resurse.
Autodisciplina nu este ceva natural, este ceva ce se poate deprinde.- precum un muschi
- daca il folosesti il ai!
Poti ridica greutati si flexamuschii numai daca ai aceasta abilitate de a iti incordamuschii.
Iti impingi muschii pana la extenuare si apoi te(ii) odihnesti. Dar aceasta extenuare
controlata duce la intarirea si tonifierea muschilor. De obicei putem mai mult decat
“spun” muschii ca putem numai daca batalia la nivelul gandirii este castigata.
Daca nu te vei auto-provoca, daca nu vei depasi barierele zilnice pe care ti le impui
nu vei dezvolta un climat de autodisciplina.
In acelasi timp e bine sa realizam faptul ca a pune prea multe teluri de indeplinit,
bariere de trecut intr-un timp limitat ne va conduce spre un insucess garant. Nu poti
sa ridici din prima si nici dupa 2 zile de antrenament greutati de peste 100kg. Si nici
nu poti sa faci 100 de flotari in prima zi de antrenament.
Disciplinarea nu vine prin absenta greselilor ci prin dorinta de a le corecta. A admite
ca nu esti perfect si a sti sa iti ceri scuze pentru greseli dorind sa le inlaturi, te pune
intr-o curajoasa pozitie de auto-disciplinare. Nu trebuie sa pretinzi ca ceva este
foarte usor daca te costa mult si doare. Curajul de a te implica intr-un process de
autodisciplina nu va duce la absenta durerii ci spre depasirea ei. Pasi marunti dar
constanti iti dau suport pentru increderea ca scopul poate fi atins.
Nido Qubein spunea, “Pretul disciplinei este mult mai scazut decat durerea
regretelor.”
Dumnezeu a pus o priza pentru fiecare la care conectandu-ne sa putem electriza
filamentul, luminand.
“Mai bine un om plin de rabdare decat un razboinic” invata inteleptul Solomon
(Proverbe 16:32) iar Mahatma Ghandi spunea: “Exista mereu o limita a
autoingaduintei, dar nicio limita pentru auto-constrangere”.
Iti doresc ca in viata ta prezenta “sa deosebesti lucrurile alese, ca sa fii curat si sa nu
te impiedici pana in ziua venirii lui Christos” (Filipeni 1:10).
Emanuel Pavel
Pastor, Biserica Crestina Romana – AGAPE, VancouverArea B.C.